Justiţia trebuie reformată de la rădăcină

Ilie CĂLIAN

La prima vedere, este greu de înţeles ce se întîmplă la această oră în România politică. Dar şi mai greu de înţeles este ce se întîmplă în România “reală” – adică, în mentalitatea celor care au votat, se agită într-o anumită direcţie sau nu se agită deloc, ci aşteaptă ca “cineva” să le rezolve problemele şi, în primul rînd, să “le dea”, neînţelegînd că veritabila democraţie înseamnă angajarea fiecăruia în a-şi face propria datorie de cetăţean. Dar ceea ce spun eu poate să mai rămînă multă vreme la nivel de “teorie”, în cazul unui popor fundamental oral (adică nedeprins să citească şi să analizeze texte “abstracte”, de la filosofie la lege, de la economie la religie – că, dacă-i întrebi pe români cîţi au citit Biblia… Aşa că nebunia actuală legată de procese ale DNA, de magistraţi “analizaţi” de alţi magistraţi, de la intervenţia politicului în justiţie şi, mai nou, şi mai grav, a justiţiei în politică, de la asaltul sistematic, de cel puţin zece ani, împotriva puterii supreme în stat, Parlamentul, la ricoşeul Parlamentului împotri-va celei de a treia puteri – toate astea demonstrează imaturitatea politică a unei populaţii pentru care veritabila democraţie a venit prea devreme, întrucît peste trei sferturi din populaţie trăieşte încă în mentalităţi feudale şi postfeudale. Nu este locul, aici, pentru o analiză a complexităţii acestei situaţii. Nu-mi ajunge spaţiul tipografic nici măcar pentru o minimă trecere în revistă a nivelului de ştiinţă de carte, conform ultimului recensămînt, analiză care mi-ar permite să vă demonstrez, cu cifre, că jumătate din “ţăranii” ţării sînt pensionarii din cartierele oraşelor industriale.

Un lucru este cert: “evoluţiile” din ultimul timp lasă la vedere, fără nici un dubiu, simptome clare care arată că, incredibil?, marele cancer al României este Justiţia. Vă amintiţi două lucruri pe care le spunea Băsescu, cu orgoliul lui de jmecheraş de mahala? Anume, că
la el sînt “cheile” Justiţiei – adică persoanele pe care le-a instalat el “cu mînă bună”, la CSM, ÎCJ, DNA, DIICOT, plus “serviciile”?! Se lăuda cu hă-hăhă-ul lui de mahala. Iar apoi a început să se plîngă că după plecarea lui de la Cotroceni, “serviciile” şi “cheile” din Justiţie şi-au găsit alt stăpîn – adică, noul preşedinte Klaus Ioahnnis.

Ce vedem acum? CSM, ÎCJ, DNA, SRI şi alte servicii se dau de ceasul morţii, ca nu cumva să se modifice codurile penal şi de procedură penală, şi mai ales, să nu existe nici o responsabilitate personală a magistraţilor în cazul unor decizii contestate de CEDO (adică să plătească statul român daunele: eu, în calitate de contribuabil să-mi plătesc din propriul buzunar daunele pe care mi le-au provocat magistraţii). Zic magistraţii că nu e voie să modificăm prevederile codurilor penal şi de procedură penală, pentru că se îngreunează munca procurorilor de la DNA şi DIICOT. Vasăzică pentru cît le sînt salariile, pensiile, feluritele imunităţi şi privilegii, magistratii muncesc prea mult şi ar trebui să li se uşureze munca. Aşadar, un zootehnist n-ar trebui să rînească pentru toată cireada, ci numai pentru o parte. Un profesor să nu explice întreaga ecuaţie de gradu doi, ci mai puţin. Un medic să nu facă o operaţie pînă la capăt – sau, ca să fiu în ton cu ceea ce îi doare pe procuroriii şi judecătorii de la DNA şi DIICOT (în special), chirurgul să facă o amputaţie nu pe baza unor “indicii temeinice”, că nu e altă soluţie, ci pe baza unor “suspi-ciuni rezonabile”…

Desigur, nu sînt magistraţii singurii despre care avem dreptul la îndoieli privind onestitatea lor individuală: orice persoană poate fi “suspicionată”. Numai că, în cazul acestora, s-a mai întîmplat ceva. Unii dintre ei, aceia care au constituit “cheile” Justiţiei pe care Băsescu credea că le are în buzunar, s-au constituit în găşti de mare periculozitate socială.

Nu are importanţă, în ultimă instanţă, ce gîndesc eu sau dvs, stimaţi cititori. Mult mai important este faptul că exact acest lucru ni-l spun persoane din sistem. Iată, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, Gabriela Baltag, afima, în faţa Senatului, că “pentru procu-rorii DNA, DIICOT există o dispensă, pe condiţii de vechime, şi ne trezim că sînt persoane care au cîţiva ani şi numai cîteva rechizitorii instrumentate şi au ajuns procurori DNA. De la Parchetul de pe lîngă Judecă-torie – direct la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte”, întrucît promovează profesional nu pe bază de examene, “promovează numai pe bază de interviu”. Exact ceea ce scriam nu de multă vreme – anume că, prin inventarea DNA, DIICOT şi ANI, Băsescu a inventat un sistem de găşti care nu mai poate fi controlat de nimeni. E adevărat, mai exstă şi amestecul SRI, care, cum cu imbecilă mîndrie spunea un general SRI, urmăreşte dosarele pînă la finalizare, adică inclusiv în instanţe – ori prin magistraţi “acoperiţi” ori prin şantaj.