Joaca de-a shhaideh-ul

Sarabanda capetelor năpraznice în gură pe care în ultimile zile, uitând că sunt sărbători, şi le-au tras cei care au câştigat alegerile şi vor cât mai repede la guvernare şi cei care au pierdut, dar nu se dau duşi de la putere, au scos la lumină un nume cvasinecunoscut în politică: Sevil Shhaideh. O doamnă despre care cei care o cunosc susţin că este foarte bine pregătită profesional, dar şi un personaj care, la prima apariţie televizată consistentă, a făcut o impresie deosebită prin modestie, bună cuviinţă, simplitate. Adică total opusă de modelul clasic de licheluţă guralivă, goală pe dinăuntru, a politicianului român.
Doamna Sevil Shhaideh s-a vrut mişcarea-surpriză cu care Liviu Dragnea să-l dea pe spate pe Johannis. Klaus nu s-a prăbuşit, a ripostat refuzând-o pe doamna, iar Liviu a mutat din nou: Grindeanu prim-ministru.
Nu-mi propun să analizeze aici cine a pierdut şi cine a câştigat din această cafteală politică purtată cu icnituri înfundate, dar fără nici un fel de explicaţie pentru noi, oamenii de rând. Dacă ar fi să folosesc o banalitate, aş spune că aceia care au pierdut cu adevărat, suntem noi. Care am rămas ca nişte copii în plină iarnă afară în zăpadă, cu casa dărâmată şi părinţii certându-se pentru partaj în urma divorţului.
Am totuşi două nedumeriri, pe care tare aş vrea să mi le clarific, pentru că am senzaţia că ţara este în mare pericol. Teroriştii stau la pândă!
Prima! Când doamna Sevil Shhaideh a fost propusă pentru funcţia de prim-ministru, nu a fost acceptată de preşedinte pe motive de securitate naţională. Ce să înţelegem de aici, mai ales că de la Cotroceni nu ni s-a livrat decât explicaţia că.. nu ni se poate explica nimic. Adică nu avem certificat ORNIS ca să pricepem de ce doamna Shhaideh a căzut la testul de patriotism. Probabil că s-a încris în ISIS. Şi asta de curând, pentru că doamna Shhaideh a mai fost ministru în „guvernul meu” şi atunci nu avea nici o problemă cu securitatea naţională. Mai mult, acum este propusă să fie din nou ministru şi… vice-premier. Asta înseamnă că din nou nu mai are probleme cu securitatea naţională şi devotamentul faţă de România. Probabil că, şi mai de curând, şi-a dat demisia din ISIS, că altă explicaţie eu nu găsesc. Cum se face că atunci când e să fie premier, doamna Shhaideh pune în pericol siguranţa naţională, iar când este să fie ministru şi vice-premier, e patrioată?
A doua nedumerire ţine direct de doamna în cauză. Ni s-a livrat o poveste cum că imediat după nominalizare, doamna Shhaideh a fost ameninţată cu moartea. Că s-a speriat aşa de tare, încât nu mai îndrăzneşte să mai iasă din casă. Nici domnia sa, nici membrii familiei. Atunci, cum se face că, pentru funcţia de prim-ministru, ameninţările au speriat-o aşa de rău, iar pentru cea de ministru şi vice-premier, aceleaşi ameninţări o lasă rece?
Ori au pus-o la Ministerul Scuipatului în Sân, ritual care, se ştie, vindecă de sperietură.

Sorin Ovidiu BĂLAN