Ipocrizie?

10 mai 2018 | Articol scris in EDITORIAL
     Nu judec pe nimeni. Constat doar.
Şi, cu toată bunăvoinţa, trebuie să recunosc că doamna Dăncilă greşeşte. Că nu ştie, e defectul domniei sale, că are partitura scrisă de altcineva e tot o slăbiciune de caracter. Întrebarea din titlu? Ei, bine, aici nu mă pot pronunţa. Poate că a vorbit masca de politician, ar spune unii, sau e dovadă de prostie grasă, ar puncta alţii. Repet: nu ştiu!
        Ştiu însă că acei conaţionali plecaţi peste hotare, nu s-ar întoarce, decât cu mici, foarte mici, excepţii.
        Să analizăm!
        Fără să ne ţinem de o enumerare riguroasă, trebuie spus că oamenii n-au plecat de bine. Dar au plecat la… bine! Sau, în orice caz, la mai bine. Cei foarte buni, nu privesc înapoi, nici măcar cu mânie. Cei mai slabi în pregătirea profesională şi-au găsit locul într-o societate care pune la locul lor pe fiecare, dar îl plăteşte omeneşte.
        Nu, locuri de muncă nu se găsesc în România! E suficient dacă amintesc câte asistente stau în şomaj şi câţi medici lucrează doar pe… gărzi. Dar, în general, locurile de muncă se obţin tot pe pile, cunoştinţe şi relaţii. La care se adaugă şpaga, cât Casa Poporului.
        Nu, n-au crescut salariile! Sau dacă au crescut, sunt atât de… minuscule, încât – faţă de infinit – vorba unui contemporan – nici nu contează. Aici, mulţi, foarte mulţi dintre conaţionali lucrează pe salarul minim pe economie. Ştiţi ce înseamnă asta?
    Vreo 1200 de lei în mână. Şi dacă tot veni vorba de bani, să ne oprim la o altă laudă ministerială. De la 1 iulie a.c. creşte punctul de pensie de la 1000 la 1100 de lei. Iar pensia minimă se… avântă de la 520 la 720 de lei. Nici aceste cifre nu le comentăm, pentru că dăm de „matematiciana” Olguţa care, nu-i aşa, prăşeşte menta şi anunţă tagma jurnaliştilor că au chiulit de la orele de aritmetică.
    Zice doamna prim-ministru Vasilica: diaspora nu cunoaşte toate acestea! Îmi permit s-o contrazic.  Şi nu neapărat pe cifre. Cu toate că un profesor de la noi câştigă, în medie,  500 de euro, iar un măturător  în Germania 1200 de euro; o vânzătoare de la noi – 300 de euro, iar un vânzător de la ei – 1500 de euro; un bun meseriaş de la noi – 2000 de lei, un bun meseriaş de la ei 2000 de euro ş.a.m.d.
    Şi ar mai fi ceva pentru care nimeni sau aproape nimeni nu vrea să se întoarcă aici: acolo, legile sunt făcute pentru tot poporul, la noi – pentru conducători. La ei se circulă pe drumuri adevărate, la noi…
    Am început să calc în gropile… locurilor comune. Aşa că mă opresc. Amintesc doar că nici Tudorel, Liviuţ,  Olguţa, Vasilica sau Ludovic, Werner, Raluca şi  Alina  n-ar avea ce căuta nici măcar în consiliile locale ale celor mai „îndepărtate şi nenorocite” aşezări din Vest.
    E clar de ce nu se întoarce nici măcar o parte din diasporă?
Radu VIDA

Articole din aceeasi categorie