Iohannis bate cîmpii de capul lui, sau e teleghidat?

ILIE CĂLIAN

Iohannis a dat cu mucii-n fasole spre durerea tuturor celor care credeau că “sasul” va veni, ca un nou Carol I, cu prestanţa şi obiectivitatea germanului neimplicat în jocurile politice “pămîntene”. Eroare imensă: Iohannis este un Ionescu/Popescu, Mache/Lache – dar cu anume “ştaif”, pe care dîmboviţenii nu l-au priceput. Cum nu l-au priceput, de altfel, nici românii ardeleni. De ce zic c-a dat cu mucii-n fasole? Pentru că a începul prin a încălca prevederile constituţionale – dar nu în stilul jmecheros al lui Băsescu, ci de-a dreptul prosteşte. Adică, vrea, ca Băsescu, să-şi impună guvernul său – de parcă ar fi un rege feudal atotstăpînitor (nici britanicii nu interpretează ad-litteram expresia “Guvernul Graţioasei Sale Majestăţi”) – de pe o poziţie de imperator (Băsescu o ţinea în tradiţia fanariotă fără să se prefacă). Cea mai grosolană încălcare a Constituţiei a reprezentat-o cererea repetată a demisiei primului ministru – cerere pentru care nu are nicio îndreptăţire constituţională. Şi, ca să nu-şi dezmintă lipsa de logică, a precizat că, dacă Ponta ar fi fost cercetat de procurori, “probabil”, nu l-ar fi demis. Cum, adică? Cum să spui “probabil”, cînd eşti preşedintele ţării şi, într-o astfel de situaţie, trebuie – cu Constituţia în mînă – să faci o afirmaţie clară, pe care “boborul” s-o priceapă, adică să înţelegem dacă avem un rege/împărat de tip absolut sau un preşedinte într-o ţară democratică. Pe scurt: n-ar fi mare lucru dacă Iohannis ar bate cîmpii de capul lui, că preşedinţii nu se aleg după IQ-ul necesar unui asemenea post, ci mai degrabă după IQ- ul alegătorilor, cum s-a dovedit şi în cazul lui Băsescu. Abia cînd vom avea un preşedinte ales de către Parlament, adică de către un filtru al opţiunilor “boborului” (cum este şi la americani), abia atunci vom putea lua în discuţie nivelul de inteligenţă şi competenţă profesională al lui Vodă. Necazul este că Iohannis este teleghidat, dar altfel decît fanariotul Băsescu. Cine-l teleghidează?

La prima vedere, Iohannis ar fi teleghidat de partidul “său”, adică de “fuzionaţii” din vechiul PNL şi PDL. Nici aici, însă, nu este chiar clar despre ce este vorba. Iohannis devenise peste noapte, dintr-un nimeni cu dispensă pentru a intra în forul de conducere, tocmai preşedintele acestui partid şi, apoi, candidatul “vechiului” PNL la preşedinţie (post pe care l-ar fi putut obţine fără probleme Crin Antonescu dacă nu s-ar fi rupt USL). Dacă nu ar fi vorba decît despre “vechiul” şi “noul” PNL încă n-ar fi mari probleme – chiar dacă aflăm din gura lui Vasile Blaga că actualul PNL este succesorul” PDL ceea ce înseamnă că sărbătorirea a 140 de ani de la fondara PNL a fost o impostură. Fie, trec şi peste asta şi accept că, împotriva statutului pe care trebuie să-l aibă din punct de vedere constituţional, care-i interzice să aibă partidul “său”, Iohannis se supune legii conform căreia sîngele ideologic apă nu se face, adică este purtătorul de gene şi de la PNL, şi de la PDL- şi nu se poate dezice de ele.

Numai că, în ultima vreme, Iohannis pare să lucreze mai degrabă cum i se zice de către SRI-DNA-CSM-ÎCJC-CCR şi nu mai ştiu ce “servicii” şi “entităţi”. Or, ştim că aceste “entităţi” au fost create şi înzestrate cu şefi de către Băsescu- acela care, vă amintiţi?, se lăuda anul trecut că la el erau “cheile” Justiţiei (adică acele doamne, domnişoare şi domni pe care i-a ales cu “mînă bună”). Despre neruşinarea unei haite instaurate în punctele- “cheie” din Justiţie-procurori şi judecători- nu cred că este nevoie să argumentez. Este suficient să amintesc două afirmaţii recente. Unul dintre şefii CSM îi dădea indicaţii primului ministru în legătură cu demisia. Adică: politicienii nu au voie să se pronunţe faţă de Justiţie- dar magistraţii au voie să dicteze în politică! Şefa aceleiaşi instituţii (care declarase anterior că CSM este “partener” cu DNA!?), spunea că votul din Camera Deputaţilor arată că legea nu este identică pentru toţi românii. Păi, chiar aşa este- numai că şi acea cucoană ar fi trebuit să ştie Constituţia: există prevederi speciale pentru preşedinte, pentru parlamentari, pentru miniştri. Şi, mai ales, există o groază de prevederi speciale pentru magistraţi, care-i fac pe aceştia nişte supraoameni în România. Magistraţii îi porcăiesc pe parlamentari pentru imunitatea acestora. Păi, magistraţii au imunităţi mai mari decît politicienii. Şi neruşinarea lor continuă: pe parlamentari, dacă sînt incompetenţi sau ticăloşi, noi, cetăţenii îi putem schimba prin vot popular. Ei, magistraţii, se pot constitui în haite care-şi apără privilegiile, iar noi, cetăţenii, nu-i putem schimba din funcţii.

Mă întreb dacă nu cumva Iohannis- şi întregul “său” partid – nu este teleghidat de o asemenea haită, care deţine dosare cu care poate şantaja orice politician sau om de afaceri. Dacă nu, înseamnă că este, împreună cu acestă haită, teleghidat din altă parte, tot ca pe vremea fanarioţilor.