Învins prin neprezentare

ILIE CĂLIAN

De ce refuză Klaus Iohannis dezbateri faţă-n faţă cu Victor Ponta la cele mai importante televiziuni de ştiri? (Propunerea sa – o dezbatere într-o aulă universitară – e o glumă proastă: n-ar mai fi o veritabilă dezbatere.) În situaţia în care se află (cu 10% mai puţine voturi la primul tur şi cam cu aceeaşi diferenţă de susţinere şi în ultimele sondaje), Iohannis ar trebui, dimpotrivă, să încerce să-l hărţuiască pe Ponta, pentru a atrage de partea sa nehotărîţii. Calculul său, cum că prin intermediul Internetului, poate manipula mai uşor o anumită categorie de public e greşit.

Dar, în realitate, Klaus Iohannis refuză dezbaterile cu Ponta la televiziuni pentru că se teme: se teme de… teme. De teme la care nu ştie ce să răspundă. Trec pentru faptul că s-ar putea să i se pună, din nou, întrebări în legătură cu felul cum şi-a cumpărat casele, cu banii din meditaţii, cu implicarea în adopţiile de copii. Sînt, însă, şi alte teme sensibile pentru Klaus Iohannis. De exemplu, în legătură cu mulţimea de retrocedări de imobile din Sibiu către Forumul Democratic German –în timp ce el era şi primar, şi preşedinte al Forumului. Grav este că Forumul Democratic German s-a declarat „moştenitorul” unei organizaţii de caritate private, dar şi al Grupului Etnic German, înfiinţat de al Treilea Reich şi scos înafara legii imediat după război, de către Aliaţi. Ar mai putea fi întrebat Klaus Iohannis despre modul cum – după ce şi-a dat demisia din cauza rezultatelor de la europarlamentare, imediat s-a autopropus preşedinte al PNL, după ce, din orgoliu, demisionase şi Crin Antonescu. Mai grav, ar putea fi întrebat care este motivul pentru care PNL a fuzionat cu PDL, inamicul său anterior, a renunţat la doctrina liberală şi a trecut la „populari”. Ar mai putea fi întrebat cam ce hram poartă „transilvanismul” său şi cum concepe un Ardeal duşmănos faţă de Vechiul Regat – adică în ce măsură există o diferenţă între ideile sale şi cele ale unor extremişti maghiari.

Desigur, cumva, tîrîş-grăpiş, Iohannis ar putea bălmăji cîteva răspunsuri – suficiente pentru susţinătorii săi fideli, dar insuficiente pentru alţi alegători. Adică, dintr-un asemenea dialog, Iohannis ar putea mai degrabă să piardă, decît să cîştige. Dar – acceptînd că nici Ponta, nici moderatorii dezbaterii nu i-ar pune lui Iohannis astfel de întrebări incomode, considerînd că pe alegători nu-i interesează trecutul candidatului (cum nu i-a interesat nici în cazul lui Băsescu pe mulţi), acceptînd că pe alegători îi interesează doar perspectiva „viitorului luminos al patriei”, pe care-l propun candidaţii – cu ce argumente l-ar putea contracara Iohannis pe Ponta?

Ponta a venit – în perspectiva alegerii sale ca preşedinte – cu o echipă, în speţă, cu propuneri pentru postul de prim-ministru. Iohannis îl evită pe Predoiu, spunînd că e prea devreme pentru a discuta aşa ceva. Evident: i-ar trebui majoritatea parlamentară. Dar i-ar trebui şi curajul pentru a înfrunta echilibrul precar din noul partid, mai ales suspiciunile unora dintre liberali, care ar rîvni la postul de prim-ministru. Ponta a declarat, ferm, că, dacă devine preşedinte, locul său în fruntea PSD, pînă la congres, va fi luat de Dragnea, un lider „simpatic”. Iohannis s-a ferit să numească un „înlocuitor la comandă”. Să-l nominalizeze pe „buldogul” lui Blaga?! Ar însemna să piardă voturile susţinătorilor lui Băsescu, care-l urăşte pe Blaga. Pe de altă parte, susţinerea sa de către PMP, partidul lui Băsescu, îl apropie de acesta, care a declarat public că nu-l susţine.

Iar şirul întrebărilor dificile pentru Iohannis ar putea continua cu cele referitoare la viitorul economic şi social al României. Victor Ponta ar putea vorbi despre refacerea USL şi continuarea programului de guvernare al acesteia, program pe baza căruia s-a realizat actuala configuraţie a Parlamentului. Ar putea vorbi despre intenţia de a continua reducerea TVA (la carne, legume şi fructe), despre ajustarea veniturilor mici şi încurajarea economiei reale. Şi, mai ales, ar putea pune pe masă o „carte” de valoare formidabilă, cel puţin pentru cei care pricep cît de cît economia: în acest an Guvernul Ponta a realizat ceea ce nu s-a făcut niciodată din 1990 încoace: excedent bugetar, cu perspectiva conceperii unor bugete încurajatoare pentru următorii doi ani. Iar faţă de această realizare – excedentul bugetar – nici măcar Doamna de Fier a „popularilor” germani, Angela Merkel, şi europeni nu poate avea nimic de cîrtit. Ce ar putea răspunde Iohannis la astea şi multe altele?…

În perspectiva unor asemenea „meciuri”, în care ar pierde la scoruri de maidan, Iohannis preferă pierderea prin neprezentare.