Inutilităţi trucate

RADU VIDA

Prinţul William al Marii Britanii şi ducesa de Cambridge, Kate, fac o vizită oficială în Statele Unite ale Americii. Frumos! El s-a dus la Washington. Ea a rămas la New York, spun agenţiile de presă. Nu ştiu însă de ce autorităţile şi presa bagatelizează această vizită. Pe de o parte spun că-i „oficială”, iar pe de altă parte îl prezintă pe prinţ alături de Barak Obama, vorbind despre al doilea copil (nenăscut încă) al familiei princiare. Şi, ca să nu părem proşti cînd ne uităm în oglindă, manipulatorii de ştiri spun că prinţul a cerut sprijin de la preşedinţia americană pentru „traficul ilegal de animale sălbatice pe cale de dispariţie”, subiect despre care a şi vorbit la o adunare în faţa reprezentanţilor Băncii Mondiale. Soţia prinţului – pe care o urmează în permanenţă o ambulanţă, din precauţie, pentru că, vezi, Doamne, e însărcinată cu al doilea copil – a făcut joc de gleznă la un centru de copii din Harlem şi, la ambasada Marii Britanii, a flecărit cu Hillary Clinton (viitoare posibilă candidată pentru preşedinţie) tot… despre bebeluşi, naşteri, scutece… Credeţi? Eu nu! Cu atît mai mult, cu cît agenţiile serioase, simţind penibilul asamblării ştirii cu pricina, au strecurat printre rînduri şi propoziţia după care, vizita oficială are drept scop aspecte „diplomatice şi economice”. (Altfel, am putea crede că şi Klaus Iohannis joacă doar tenis în SUA!)

Inutilă pare şi conferinţa de două zile a OSCE privind problemele ţiganilor. La Belgrad s-a adunat lume, cîtă frunză şi iarbă, mînca-ţi-aş! Etnii şi… etnii au încercat să răspundă la întrebări fundamentale de existenţă: De ce structurile europene nu reuşesc să-i integreze pe ţigani în societate? De ce ţiganii sînt obiect de manipulare politică? Ce foloase ar aduce segregarea? Şi încă multe asemenea. Au vorbit unii de expulzarea forţată, alţii de crearea de ministate pentru ţigani… Unii s-au dat la structurile UE, fiind catalogate ca infectate cu xenofobie. Cei 8-10 milioane de ţigani rromi au fost ba ridicaţi în slăvi, ba făcuţi una cu pulberea drumurilor europene. Mult, puţin cei 2% din populaţia continentului fac reale ravagii prin Europa. Cel puţin după obţinerea libertăţii de mişcare, din ţări ca Ungaria, Slovacia şi România au plecat spre Vest o grămadă de oameni. Şi, se arată de către participanţii la conferinţă, ţiganii nu vor să muncească. D’apoi să se integreze!

Întîlnirea, cum spuneam, pare a fi una inutilă. Cred, totuşi, că s-a preconizat să se pună de o… supapă. Să se vorbească, vasăzică. Pentru că, mai pe faţă, mai pe la spate, ţările dezvoltate şi cu un sistem eficient de servicii sociale iau cele mai drastice măsuri pentru a opri hemoragia. Păcat că asta va afecta şi pe cei care realmente vor să meargă în cele ţări pentru a duce o viaţă perfect integrată, acolo, departe, ştiut fiind că în ţările neocoloniale ale Europei Unite există locuri unde asemenea vise nu se pot împlinii.

În fine, mai amintesc de o inutilitate: sondajul care chestionează pe alegătorul român în cine are mai multă încredere. Sigur, acum, că a ieşit Iohannis preşedinte, toată lumea se înghesuie să-i acorde încrederea (60%, că , vorba aia, încă n-a făcut nimic!). Şi, firesc, este pe primul loc. Lista e lungă şi politicienii expiraţi aşijderea. Mi-a atras însă atenţia procentul incredibil afişat în dreptul (aproape) ex-preşedintelui Băsescu: 20%. Încredere? În ce? Sau, mai bine spus, în el? În cazul lui Băsescu e de înţeles. Totul face parte din intenţia lui de a nu se retrage din viaţa politică, decît, eventual, după o preumblare prin Palatul Victoria. Pe post de prim ministru. Dar ca Boc, Blaga, Anastase, sau Monica Macovei să fie cotaţi între 10 şi 15 la sută încredere… E chiar inutil să vorbim despre un electorat conştient, cu oareşce memorie şi, mai ales, cu o reală dorinţă de schimbare.