Întoarcerea la matcă

În principiu, întoarcerea acasă are mii de motivații personale, care, însă, nu pot să se închege într-un proiect de reașezare, cu minime efecte benigne.

Autoritățile, și de data asta, nepregătite, fără să ia măsuri preventive după episodul China, unde se desfășura scenariul-lecție, transmisibil, plauzibil, sunt, în multe cazuri, vulnerabile, anacronice, depășite. O parte a politicienilor, criminal-inconștientă, ignoră catastrofa, își vede de gunoielnița activă, verminală, lupta politică, iese pe sticlă cu declarații apocaliptice, sau golănești, suburbane, unele halucinante.

Imensa fluire a însemnat, din momentul trecerii granițelor, un imens pericol, pentru sănătatea colectivă și așa greu-încercată în contextul lipsei de personal și de logistică specială.

Avem, însă, o cealaltă mare problemă, urâtă și eficientă: există mulți ignoranți, puțini la minte și la carte, rebeli, radicali, violenți, alcoolici, dependenți, parte din clanuri și comunități închise care nici dincolo și nici aici nu au respectat legile, s-au strecurat pe lângă ele, au practicat cerșitul, traiul de favelhas impenetrabil. La marginea oricărei zone metropolitane se află o pecingine socială în declin, cu reguli stricte, feudală, închisă, ostilă la muncă și la educație, cu o strânsură de bani care îi permite materializarea visului: o mașină, dacă se poate, mare și sclipitoare, să moară dujmanii.

Întorși în matcă, unde aproape nimic nu a trecut prin schimbări, își impun, din nou punctul de vedere gălăgios, timorează și ignoră autoritățile locale, poliția locală, incapabilă să se impună. Așa că îi doare undeva de carantină, de deplasări, de întruniri, interzise, ba mai mult, sunt agresivi, recalcitranți.

O avertizare din partea Internelor, în clar și cu indicarea acestor focare de nesupunere civică, judecarea în regim de urgență a câtorva care au sfidat legea și Țara, starea de necesitate, și încălțarea cu vreo 10 ani de pârnaie, fără drept de eliberare, înainte de 8 ani executați, cu interzicerea unor drepturi cetățenești, popularizarea acestor cazuri ar putea stâmpăra cumva imbecilitatea agramată a acestor ipochimeni.

Cu aceștia nu ai ce discuta despre consecințele pandemiei, despre îndatoririle civice. Un lucru este clar: 90% dintre ei, după un timp, va încerca în zadar întoarcerea în El Dorado: s-a terminat cu democrația liberei circulații. Cei rămași acolo au servicii, sunt comercianți, medici, asistente, meseriași, este nevoie de ei. Cred că cei de la putere, primul-ministru, cu osebire, se poartă cu mănuși. Da, sunt obligatorii în criza asta contagioasă, dar nu de ele fac vorbire, ci despre pericolul acum augmentat și care se plimbă liber și sfidător.

Să întoarcem un gând bun către medici, către personalul medical: viața noastră depinde de ei și de starea lor de sănătate. Inconștiența, iresponsabilitatea, cretinismul birocratic, sunt mai violente și mai nocive decât virusul.

Sunt mii de motive ca tot atâția oameni, pentru a ieși din casă. Sunt de înțeles, trebuie acceptate, dar și cei din jur trabuie să ajute omul la nevoie.  Știu că nu este voie să înjuri în scris, dar o fac în gând, cu trimitere precisă, tuturor bogaților acestei țări zguduită de boală, pentru că până acum, cu foarte puține excepții, au băgat mâna în buzunar. De acum înainte, în niciun caz nu o să o mai vâre în buzunarul nostru.