Interviul

RADU VIDA         Presa independentă…

E drept: TVR este o instituţie de Stat. Plătită de Stat. Susţinută de contribuabil. Dependent administrativ de ce spune Senatul, Preşedinţia, Guvernul. Cu toate acestea însă, Televiziunea Română ar trebui să fie independentă. Ar trebui, dar nu este. O dovedeşte şi manipularea grosolană în legătură cu amânarea interviului premierului Dacian Cioloş.

Iată:

Planificarea editorială îşi are propriile-i reguli.Un fel de calendar al echilibrelor şi o reflectare a politicii oricărui produs mass media. Nici măcar redactorii, şefii de secţie sau producătorii nu ştiu ce şi cum. Şi nu pentru că „un şef e şef şi-n şanţ”, ci pentru că de acolo, „de sus” lucrurile se văd cu totul altfel decât  la nivelul unui reporter sau redactor.

Orice entitate de presă îşi propune ceva. Şi are mijloace specifice pentru a-şi atinge obiectivele. Sigur, fiecare, pe feliuţa lui, trebuie să facă totul, în aşa fel încît, până la urmă, produsul finit să aibă toate caracteristicile cerute de politica editorială. Nu vreau să ţin o lecţie de management jurnalistic. Trebuie să spun însă că orice neavenit, care-şi bagă nasul, chiar dacă afişează acel ipocrit „nu ştiu, dar…” are darul de a introduce disfuncţii în sistem. Fără să vrea, câteodată, doar pentru că prostia are darul de a altera orice bună intenţie; şi cu voie, atunci când se erijează în purtătorul de cuvânt al unui grup de interese. Evident că, în simulacrul nostru de democraţie, este foarte greu să te dai independent, atunci când desemnaţi potenţaţi ai sorţii  îţi impun binele şi răul, deopotrivă. Când eşti pus  şi accepţi o funcţie, cu toate că ştii bine: instituţia e datoare vândută, oamenii din subordine sunt înhămaţi la diferite căruţe politice, forţe de influenţă şi presiune bântuie toate cotloanele ş.a.m.d. Cu atât mai de apreciat atitudinea directorului general, doamna Irina Radu. Domnia sa a explicat de ce amânarea interviului d-ul Cioloş nu se numeşte cenzură. Nu mai revin. Spun doar că, indiferent de personaj, nimeni, nici chiar actorii politici n-ar trebui să se amestece în politica editorială a ziarelor, radiourilor şi televiziunilor pe care „le controlează”. De fapt nu ei sunt cei care dau banul. Ci noi! Iar noi, alegătorii, n-am delegat toată puterea lor. Nu le-am dat voie să-şi bage nasul acolo unde pute şi unde manipularea are toate şansele să degenereze în eristică.

Premierul nu are de ce  să insiste să i se difuzeze interviul. Momentul îl poate alege numai cel care conduce disiparea a sute şi sute de ştiri, articole, reportaje şi anchete. Altfel nu-i merge căruţa. Nu-i credibil. Şi, mai ales, riscă să-l determine pe telespectator, în cazul nostru, să schimbe… macazul.

Televiziunea, radioul şi presa scrisă au nevoie de participanţi: privitori, ascultători, cititori. Lor trebuie să le dai, ceea ce-i satisface. Şi, sincer, nu cred că tot plătitorul vrea să asculte pe DC, cu un discurs care nu vrea să se confrunte cu electoratul, dar vrea să-i cheltuie banii. Nu candidează, dar vrea să fie desemnat premier. N-a făcut nimic, dar zice că mai bun decât el nu-i nimeni. Mulţi sunt cei care nu vor să audă ce dă din guşă asemenea personaj. Nici acum, nici reprogramat. Dar… tehnocrat şi suveran  e doar poporul.Prin vocea mass media independentă.

Altfel, lunecăm spre dictat.