Interservisan Cluj. LA BRAŢ CU NOTORIETATEA AUTENTICĂ. • Prof. univ. dr. Teofil POP se destăinuie •

Arare ori îngăduie zeii…

Iar vorba scriitorului Stefan Zweig are acoperire în ceea ce s-a întâmplat la Cluj, odată cu un gând al interlocutorului meu. S-a născut ceea ce mulţi au visat şi puţini au realizat: un centru medico-chirurgical privat. Model. În care entropia îşi are confirmarea propriei definiţii.

Cei care au trecut pragul de la Centrul medico-chirurgical „Interservisan”, ştiu că nu exagerez deloc; cei care, cu siguranţă, îi vor căuta serviciile, îmi vor da dreptate. Fie şi pentru că Interservisan s-a născut din amănunte logice, tratate academic, cu adevărată ştiinţă medicală şi managerială, ceea ce a făcut ca, în timp, aceste, de-acum, unităţi medicale de renume, să-şi amplifice, cu fiecare nouă investiţie personalitatea.

Am parcurs singur spaţiile generoase ale acestei clinici universitare. Şi am… scanat în voie, la umbra anonimatului, atmosfera riguros umană a locului. Am descoperit cel puţin două ipostaze, fizionomii ce omogenizează gândul de bine din noi şi din semeni. Aceste spaţii au numitorul comun al frumosului şi utilului, nu numai prin aparatura modernă, pusă în slujba sănătăţii omului, ci şi de liniştea… serenă a tablourilor unor pictori ce au picurat suflet între ramele îngrijit adăugate unor lucrări de valoare. Iar pe lângă toate astea am găsit o nemaipomenită disponibilitate a tuturor angajaţilor de a comunica firesc, omeneşte, cu cel aflat în nevoi sau suferinţă.

În fine, când mi-am declinat identitatea, profesorul, medicul şi omul Teofil Pop mi-a destăinuit ce şi cum în cestiunea cu un patron într-ale medicinii.

– Ştiu că nu vă place să vă lă udaţi.

– Dar nici nu pot să trec peste faptul că, de-a lungul timpului, m-au vizitat mulţi, foarte mulţi oameni. Americani, spre exemplu.

Şi concluzia generală a lor a fost: ceea ce aţi făcut dumneavoastră aici, nu se poate face în Statele Unite ale Americii. E vorba, desigur , de timpul pe care l-am consumat pentru realizarea acestor construcţii.

– E drept că aţi iniţiat primul cabinet privat din România?

– Da. După 1990 am deschis un cabinet particular în centrul municipiului Cluj-Napoca. Eram, în paralel, profesor la clinica de stat şi mi-am dat seama că, e bine, dar nu e suficient. Un diagnostic nu poate fi pus la întâmplare. Trebuie dovezi. Incontestabile. E nevoie de RMN, radioscopie, endoscopie, laboratoare… şi câte şi mai câte. Asta m-a determinat să construiesc, în ’91 clinica din Gheorgheni, unde ne aflăm acum. Chiar de la început şi-au oferit serviciile somităţi ale medicinii clujene, profesori de mare probitate şi experienţă profesională. Lucrurile se mişcau într-o direcţie bună, doar că, la un moment dat, aveam nevoie de paturi. Am 82 de mii de operaţii pe an, aşa că am accesat un program FARE şi am construit o nouă clădire. Sigur că există în aceste programe şi o componentă perversă, în sensul că banii nerambursabili se întorc… tot la ei. Dar la acea vreme nu aveam alte posibilităţi financiare, aşa că am făcut-o. Şi bine am făcut, cu toate că am cheltuit mulţi bani, timp şi energie.

– Nu v-au speriat cifrele, sumele vehiculate pentru o asemenea construcţie?

– Policlinica mergea bine şi eu n-am stat să prăduiesc acei bani. Am vrut să realizez această clinică. O chestiune de bun simţ, faţă de mine, în primul rând. Am gestionat banii aşa cum am crezut eu de cuvinţă, am investit, practic, tot venitul, m-am ţinut cu sfinţenie de litera şi spiritul legilor şi… iată! (I se citeşte mândria în ochi) Aşa am ajuns să am cele mai performante RMN-uri, CT, 3 aparate de radiologie, mamografie, aparatură Olympus, japoneză “de la gură până la rect”, pentru endoscopie, plus un laborator bine pus la punct. N-am lăsat bani pentru dividende sau pentru impozitare. Am investit tot! Iar gândul de sănătate deplină a fost dublat de nevoia de frumos din noi. Aşa s-a născut o altă investiţie importantă: NOVIA*, clinica medicală estetică. Practicăm cele mai noi metode din chirurgia estetică, dermato-cosmetologie, laser pentru epilare definitivă, leziuni vasculare şi pigmentare, remodelare corporală, balanţă hormonală şi criolipoliză.

– S-a zvonit că v-ar tenta politica!

– Pe fotoliul acela (arată undeva în spatele meu) au stat Iliescu, Petre Roman, Măgureanu, Talpeş… Toţi vroiau să mă facă măcar secretar de stat. Ne cunoaştem, le-am spus, ne zâmbim, putem merge la un şpriţ, dacă vreţi dar… nu! Hotărât. Eu sunt medic practicant, mi-am realizat visul de a face medicină aşa cum alţii nici că… visează, am scris 14 cărţi pe care, an de an, le donez studenţilor de la liniile de medicină în română şi franceză. Şi, zău, încă mai am multă treabă. Confirm că nu sunt lăudăros, dar trebuie să vă spun că Interservisan este unica clinică din România cu un singur acţionar şi am socotit că această clinică trebuie să se dezvolte în continuare.

– Nu spun decât ceea ce constată fiecare pacient: aici, personalul are un respect deosebit faţă de cel suferind.

– Le-am spus de la bun început că aici se vorbeşte ca în biserică, încet, calm, liniştit. Profesionalism, punctualitate şi fără vorbărie în plus! Cine n-a înţeles… a plecat. Pe de altă parte, studiul permanent este lege. Şi asta dă nu numai încredere, ci şi anume orgoliu. De cea mai bună calitate, credeţi-mă! Dar, sunt convins, şi pacienţii s-au selectat. Cu toate că sunt din toată ţara, au un respect faţă de personal şi faţă de actul medical practicat cu cele mai performante aparate. E adevărat, noi n-am ridicat preţurile, lucrăm la jumătate de preţ faţă de ceea ce fac bucureştenii, spre exemplu, am un contract cu Casa de asigurări, tocmai pentru că vreau să-i scutesc pe unii de situaţia penibilă că nu au bani. Aroganţă nu există, iar bunul simţ ne face să-i tratăm pe toţi în mod egal.

– Aşa a apărut şi clinica de pe strada Moţilor **…

– A fost nevoie de un nou RMN, de mai multe consultaţii dar, evident, nu ne oprim aici.

– ? (Cred că acest semn mi s-a întipărit pe faţă, pentru că distinsul profesor a explicat imediat)

– E gata proiectul pentru o supraetajare a parcării. Pe piloni, pentru a nu pierde spaţiul parcărilor. Aici vor fi numai laboratoare. Pe două etaje. Şi vor fi cele mai moderne laboratoare clinice din România, vreau să spun. Va exista şi un spaţiu aerian de legătură, iar vechile spaţii vor fi recompartimentate pentru psihiatrie, neurologie, pneumologie…

– Înainte de 1990, visaţi la aşa ceva?

– Da. La 23 de ani am terminat facultatea, la 29 de ani eram medic specialist. Am fost şi la ţară, am făcut şi infiltraţii la ginecologie şi la pneumologie, am învăţat de la toţi şi la 32 de ani eram cel mai tânăr doctor în ştiinţe medicale din ţară. Am operat foarte mult, am căpătat experienţă şi am avut multe oferte în străinătate. Unele incredibile! N-am putut să plec. Şi, mai ales, n-am vrut să plec. Am crezut întotdeauna că şi la noi se vor schimba lucrurile. Că vom intra în firescul cotidian. Că munca, tenacitatea, iniţiativa pot să te facă multimilionar. În euro. Şi te poţi împlini ca om. Ca fiinţă dedicată semenilor.

– Invidia?

– Probabil că există. Dar e rău canalizată. Pentru că succesul meu şi al echipei mele ar trebui să stimuleze. Să-i facă şi pe alţii să gândească pozitiv. Să îndrăznească. În nici un caz să obstrucţioneze.

***

Tot mai des ar trebui să îngăduie zeii.

Să se nască, cu alte cuvinte, investitori adevăraţi, care, în deplin respect faţă de lege, să facă în aşa fel încât prosperitatea să-şi facă cărarea şi la noi. Modelul Interservisan ar trebui să devină obişnuinţă.

Pentru sănătate e nevoie de multe lucruri. Sigur, concentrarea serviciilor medicale într-un tot unitar, derularea lor în condiţii dintre cele mai civilizate ar duce la ridicarea potenţialului uman din noi. Potenţial în care entropia îşi are confirmarea propriei definiţii. Şi dacă modelul s-ar extinde şi în alte domenii – în domeniile care ne definesc specia, dealtfel – am putea să sperăm că, da, suntem pe calea cea bună, suntem pe calea dezvoltării ascendente trasate de acest început de secol tumultos.

Radu VIDA

* NOVIA (Cosmetic Harmony Clinic) se află pe str. Pascaly nr. 5

** Dialogul cu prof. univ. dr. Teofil Pop a fost unul de lungă durată. Pe tot parcursul lui, însă, am sesizat un of: gândul că şi în Grigorescu ar fi nevoie de o clinică Interservisan. Acolo, în zona tainică de la întretăierea dintre voinţă şi putinţă, lupta e mare. Dar, sunt sigur, până la urmă va învinge raţiunea. Şi mai ales dragostea profesorului faţă de oameni.