Integri, dar şi întregi la cap

Proiectul de modificare a legilor justiţiei propus de ministrul Tudorel Toader a stârnit şi continuă să stârnească ample comentarii şi reacţii. Politicieni, magistraţi, universitari, reprezentanţi ai aşa-zisei societăţi civile, bloggeri şi ambasadori au sărit să-şi dea cu părerea pe tema demersului făcut de Ministerul Justiţiei. Cele mai comentate propuneri au fost cele care îl exclud pe preşedintele României din procedura de numire a şefilor DNA, DIICOT şi Ministerul Public, precum şi prevederea prin care Inspecţia Judiciară, aflată în prezent în subordinea Consiliului Superior al Magistraturii, este trecută la Ministerul Justiţiei. Una dintre prevederi, interesantă de altfel, dar care nu a stârnit comentarii, se referă la evaluarea psihologică periodică a magistraţilor. Potrivit proiectului legislativ, “judecătorii, procurorii, magistraţii şi personalul de specialitate asimilat judecătorilor şi procurorilor sunt supuşi la fiecare cinci ani unei evaluări psihologice şi medicale”. Totodată, se mai prevede că “dacă în urma evaluării psihologice, judecătorul, procurorul, magistratul asistent sau personalul de specialitate juridică primeşte calificativul inapt, acesta este obligat să urmeze un program de consiliere psihologică cu o durată de cel mult şase luni”. Măsura de evaluare psihologică şi medicală a magistraţilor constituie o premieră pentru legislaţia de după 1989 în materie de organizare şi funcţionare a justiţiei. Până acum discuţiile s-au axat cu precădere pe ideea ca magistraţii să nu fie corupţi, însă s-a vorbit mai puţin despre faptul că cei investiţi să facă dreptate trebuie să fie nu numai integri ci echilibraţi emoţional. Deşi deciziile pe care le dau magistraţii au un impact deosebit de important asupra societăţii, până acum nu s-a dorit ca legislaţia să prevadă oligativitatea evaluării psihologice periodice a acestora. Era oarecum un fel de discriminare pozitivă a magistraţilor în raport cu alte categorii profesionale, cum ar fi poliţiştii, militarii, personalul ISU, angajaţii din sistemul de informaţii, care sunt supuşi unei evaluări psihologice periodice. Singurele evaluări de acest tip se fac la admiterea în magistratură şi cu ocazia concursului pentru ocuparea de funcţii de conducere în instanţe sua parchete. În rest, nimeni nu ştie ceva despre starea emoţională (şi nu numai) a magistraţilor. Acest lucru a făcut ca, pe parcursul anilor, să apară în presă tot felul de cazuri în care magistraţii se comportau inadecvat cu statutul lor. Probabil, vă mai amintiţi despre fostul procuror de la DIICOT Buzău, George Mărgărit, care juca banii ridicaţi la percheziţii la jocuri de noroc. Este un exemplu.Totodată, dacă ne uităm la lista cu candidaţii care au fost supuşi evaluării psihologice în cadrul concursului din acest an pentru promovarea în funcţiii de conducere organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, vedem o altă surpriză. Chiar destul de mare. Din cei 115 judecători care au dorit să aibă funcţii de conducere, în urma evaluării psihologice, nu mai puţin de 7 au primit calificativul de “nerecomadabil”, iar 6 procurori din cei 84 evaluaţi au fost încadraţi tot la “nerecomabdabil”. Ţinând cont de aceste rezultate, ne punem întrebarea câţi dintre cei aproape 4.700 de judecători şi cam 2.700 de procurori din România intră, la un eventual examen psihologic, în categoriile “nerecomabdabil” sau la “inapt”. În lipsa unui exemen de specialitate, nu putem şti. Vom vedea doar dacă propunerea ministrului Justiţiei privind obligativitatea evaluării psihologice periodice a magistraţilor va fi adoptată. Până atunci, putem doar spera că ni se face dreptate. Şi, vorba aia, după cum ne-a fi norocul.

Cosmin PURIŞ