Instituţia excluderii la PSD 

Senatorul social-democrat Adrian Ţuţuianu şi secretarul general al PSD Marian Neacşu au fost excluşi luni din partid în urma unei decizii luate de Comitetul Executiv Naţional al PSD. Ceea ce s-a întâmplat în cadrul CExN nu ar trebui însă să surprindă pe nimeni, acest lucru fiind oarecum aşteptat. Întrebarea care se pune este în ce măsură aceste excluderi ar putea afecta Partidul Social Democrat şi dacă majoritatea parlamentară poate fi pusă în pericol. Să le luăm pe rând.

Mai întâi să vedem dacă există viaţă în PSD fără Ţuţuianu şi Marian Neacşu. Cu siguranţă DA. Şi asta pentru că PSD rămâne în continuare o forţă politică importantă pe scena politică românească nu doar datorită numărului mare de membri pe care îi are înscrişi, ci, mai ales, datorită numeroşilor ‚’reprezentanţi’’, care, în ciuda promisiunilor care li se fac în diverse situaţii, nu cedează în momentele „grele”. Evident, grele pentru ei, nu pentru noi, pentru ţară. Este adevărat că au fost cazuri în alte partide când disputele dintre ‚’lideri’’ au dus la distrugerea formaţiunilor respective. Însă, în PSD, de fiecare dată când au fost astfel de tulburenţe, lucrurile s-au reglementat cumva, iar partidul a mers mai departe.

Să ne gândim la câteva situaţii în care PSD a apelat la „instituţia excluderii’’, fără ca măsura să fi atras vreo repercusiune asupra formaţiunii politice.

Unu: Cazul Mircea Geoană. Fostul minstru de Externe în perioada Guvernului Năstase, devenit în 2005 preşedinte al PSD, a fost exclus din partid în 2010, din cauza disputelor pe care le-a avut cu liderul din acea perioadă Victor Ponta. După acel moment, Geoană a demarat o adevărată ofensivă asupra PSD-ului, menită să ducă la spargerea unităţii acestui partid. Ba mai mult, a înfiinţat Partidul România Unită, sperând că va atrage de partea sa pe unii dintre foştii săi colegi social democraţi. Toate acestea însă nu au avut niciun efect. Dimpotrivă, PSD a reuşit, în 2012, în cadrul proiectului USL, să obţină la alegerile parlamentare un scor istoric, în timp ce Geoană a rămas în zona întunecoasă a politicii.

Doi: Un alt caz care a agitat apele în PSD fără niciun efect a fost cel a lui Valeriu Zgonea, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, între 2012 şi 2016. Şi acesta a început să se umfle în pene prin 2016 şi să sară la gâtul liderului partidului – Liviu Dragnea -, cerându-i demisia pentru că primise condamnarea în cazul Referendumului pentru demiterea lui Băsescu. Însă, Zgonea s-a trezit exclus din partid şi schimbat din fruntea Camerei Deputaţilor. În schimb, Liviu Dragnea continuă şi azi să acţioneze de la butoanele PSD, chiar şi împotriva celor care emit alte opinii, aşa cum au făcut-o Geoană sau Zgonea.

Cât priveşte pericolul pierderii majorităţii parlamentare deţinută de PSD şi ALDE odată cu excluderea lui Adrian Ţuţuianu şi Marian Neacşu, acest lucru va fi greu să se întâmple. Este adevărat că liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu a lăsat să se înţeleagă că ar fi posibilă modificarea actualei majorităţi, însă, după cum arată Opoziţia la ora actuală, răsturnarea actualului Guvern rămâne doar un vis.

Cosmin PURIȘ