Încrâncenări

RADU VIDA

Urmărind, de atâta vreme, agitaţia lumii pentru tot felul de nimicuri, nu prea există motive de a rămâne surprins de vreo acţiune umană. Sigur, există tot felul de ciudăţenii în lumea asta, dar, în principal, politica externă este oarecum previzibilă. Chiar dacă, spun unii, imprevizibilul joacă un rol important în dezastrele pe care omenirea şi le pregăteşte singură.

Nu m-a surprins, aşadar, nici gestul analiştilor militari (americani, în special), care au configurat şi publicat, zilele trecute, harta conflictelor pentru cei doi candidaţi la preşedinţia Statelor Unite ale Americii. Până la urmă e job-ul lor. (Am folosit termenul englezesc doar pentru că „ treabă” nu are nici o legătură cu ceea ce fac militarii. E drept, îşi fac de lucru şi, în acest caz, consecinţele pot fi dezastruoase).

„Lorzii războiului” glosează pe subiecul Orientului Mijlociu. Cumplit! Pentru că şi ruşii, şi americanii sunt deopotrivă vinovaţi pentru catastrofa care s-a abătut – nu de ieri, de azi – asupra popoarelor care „stau cu fundul pe o mare de petrol”. Iar negreala lor se întinde, ca o plagă a refugiaţilor, şi în Europa.

Dacă va câştiga Hillary Clinton…

Se croşezează când pe faţă, când pe dos. Femeia a participat la semnarea acordului dintre SUA şi Iran. Are, în aceste condiţii, oareşce responsabilităţi. Dar, vedeţi dumneavoastră, geopolitica e mai tare decât politica globală. Iar interesele Iranului sunt mult mai apropiate (teritorial, nu?) de China şi Rusia. Pe de altă parte, SUA încurajează Iranul să devină un lider regional. Dar pelicula economicului, bate filmul orgoliilor de măriri iluzorii. Aşa că, presupun cei care n-au în minte decât războaie, Clinton, ajunsă la Casa Albă va strânge laţul în jurul Iranului. Lăsând lesă liberă celor care vor să oprească expansiunea Rusiei în Siria şi Marea Mediterană.

Dacă va câştiga Donald Trump…

Previziunile sunt îndreptate spre Japonia şi ţările Americii de Sud. Dar tot în context rusesc. Insulele Kurile încep să prindă… contur şi, mai ales, o soluţie, după anexarea lor de către ruşi, iar pierderile cauzate de alianţa economică BRICS şi „FMI”-ul lor trebuie anihilate de către americani. S-a… strâmtat lumea şi prin cuceririle Chinei pe continentul african, aşa că, indiferent de simpatiile sau antipatiile lui Trump faţă de Rusia, teritoriile trebuie recucerite. O spune şi un articol Ku Kklux Klan care, cică, nu-l susţine pe Trump, dar elogiază sloganul lui, cel al renaşterii Americii Mari, fondată pe rasa albă. Sigur, prezidenţiabilul s-a delimitat imediat, dar populaţia de culoare a şi prins de veste. Şi, cred, nu le va tremura mâna, când se vor afla în faţa urnelor.

Ambele variante de preşedinte, aşadar, se bazează pe forţă. Pe război. Pe masacre, cu alte cuvinte, chiar dacă ne referim doar la piedicile economice puse unora sau altora. Dar analiştii militari îşi freacă mâinile, ca Scaraoţchi în faţa focurilor Iadului: pe unde mai pot pune de un măcel? Pe cine mai pot nenoroci? Şi cum pot transforma luminile păcii în flăcări ale Tartarului…

Trist.