Încotro România?

Trăim vremuri în care îți vine să-ți dai cu editorialul în cap și să te tot întrebi, și treaz și îmbătat cu apă rece, încotro o ia România? În condițiile în care pare fie depășită, fie nepăsătoare în meciul total dezechilibrat cu noul coronavirus. Mi se pare deja atât de familiar virusul, încât numai nou nu e, ci îmi pare musafirul veșnic nepoftit care se scuză că deranjează, dar uită să mai plece. Dincolo de costul uman, la fel de mare sunt și costurile economice.
Nu știu cum vedeți voi lucrurile în ceea ce privește gestionarea unei situații de criză, dar mie nu-mi place pasivitatea Guvernului, care încă ne flutură nonșalant imaginea unei Românii glorioase. Constat, nu fără stupoare, că deja consacrata criză de COVID-19 i-a băgat în criză și pe ai noștri politiceni, iar scena politică autohtonă a devenit un teren cu nisipuri mișcătoare. Încă mai credem că virusul nu ne-a luat prin surprindere și primim încurajări din partea guvernanților, potrivit cărora țara noastră va absorbi bine impactul generat de criza coronavirusului asupra economiei. Vin specialiștii, nu cei britanici sau americani, ci ai noștri, și spun că România este mai vulnerabilă ca oricând, trădând dezechilibre majore, fără să afișeje măsuri de protecție.

Mă înfioară datoria externă, care crește ca Făt-Frumos, mă îngrijorează firmele slab capitalizate, care se dezvoltă anapoda, cel mult pe orizontală. E foarte clar că economia funcționează subturat, înecată, inflația sare în aer, producția se duce la fund. Mai rău e că aceeași guvernanți care pozează în salvatori, nu fac altceva decât să toarne gaz pe foc. Economiștii sunt de părere că într-o economie fragilă, așa cum este cea a României, dezvoltarea unor mecanisme de întreținere a antreprenoriatului este esențială. Și în acest sens este oferit exemplul Poloniei, care are peste 1000 de companii prezente pe piața românească. Cu alte cuvinte, politica bugetară expansionistă, altfel păguboasă, face ca România să ruleze pe un traseu defectuos. România suferă de adâncirea decalajelor economico-sociale, de un grad foarte ridicat al sărăciei populației, de un nivel scăzut al dezvoltării economice. În plus, instabilitatea politică de la București și confruntările electorale cu miză majoră au aruncat un val de neîncredere asupra economiei românești. Analiștii financiari se așteaptă la o scădere semnificativă a vitezei de creștere economică pe termen scurt și la o evoluție sub potential, din cauza modificărilor politice care vor conduce la o redesenare a politicii economice pe plan intern și care se vor suprapune finalului ciclului economic post-criză pe plan global și european. Investitorii sunt îngrijorați din cauza unui set de incertitudini care guvernează economia românească: lipsa de predictibilitate legislativă, discontinuitatea reformelor, situația fragilă a finanțelor publice, intervenția masivă a statului în economie în ultima perioadă de timp. Ceea ce frânează economia este instabilitatea politică, călcâiul lui Ahile, care îi descurajează pe investitori și generează incertitudini. Dacă, totuși, ne dorim o altfel de economie, va trebui să ne construim prin consens o viziune de viitor și să ne lansăm nu în minciuni gogonate, ci în proiecte care cu adevărat vor transforma valorile și societatea.

Cristian FOCȘANU