Încă un pas spre disoluţia statului român

UDMR a reuşit recent să treacă prin Parlament un proiect de lege care prevede angajarea de personal de specialitate cunoscător a limbii minorităţilor naţionale, în unităţile de asistenţă medicală, precum şi în cele de asistenţă socială din zonele în care cetăţenii minorităţilor naţionale, fie au pondere de peste 20%, fie numărul lor este de cel puţin 5.000 de persoane. În al 13-lea ceas, o parte din parlamentarii români care votaseră anterior proiectul de lege (peste 100 la număr) s-au trezit la realitate şi au atacat-o la Curtea Constituţională a României, sub argumentul evident că prevederile acesteia sunt discriminatorii pentru populaţia majoritară. Dacă însă Curtea Constituţională a României nu va fi de acord cu punctul de vedere al aleşilor poporului şi dacă această lege va fi promulgată de preşedintele Klaus Iohannis, în spitalele şi centrele de asistenţă socială din Transilvania unde este populaţie maghiară vor trebui angajaţi vorbitori de maghiară. Şi nu doar vorbitori de maghiară ci şi de rromani, de exemplu, în toate acele localităţi în care ponderea acestei etnii depăşeşte 5.000 de locuitori. Cu siguranţă că adoptarea acestui act normativ nu va duce la creşterea calităţii actului medical vizavi de cetăţenii minoritari. Aceştia vor avea parte de acelaşi screening şi tratament ca, de altfel, toţi ceilalţi cetăţeni care se tratează în România deoarece patologia unei boli este aceeaşi indiferent că vorbeşti maghiară, română, uigură, chineză sau ţigăneşte. Nici pentru interpretarea rezultatelor RMN, TC sau a radiografiilor nu e nevoie de specialişti care să cunoască limba pacientului pentru că leziunile, fracturile sau tumorile se văd la fel. Această lege are însă cu totul alte dedesubturi. Demersul de a introduce limba maghiară în spitale se înscrie în binecunoscuta politică a paşilor mărunţi promovată de Budapesta prin UDMR şi alte organizaţii obscure (deoarece reprezentanţii celorlalte minorităţi nu simt nevoia unor proiecte de această natură conştientizând că sunt, practic, inutile) şi care îşi propune pe termen lung negarea caracterului naţional-unitar al statului român şi pregătirea condiţiilor pentru diminuarea suveranităţii acestuia în zone locuite compact de comunităţi etnice minoritare. Mai pe înţelesul tuturor se doreşte crearea de ”Ungarii” mai mici pe teritoriul României. Şi de această dată, UDMR a ştiut să-şi facă jocul profitând de amatorismul iresponsabil al politicienilor români. Legea Sănătăţii nu este singulară, UDMR având mai multe proiecte de legi care să ducă la disoluţia statului român. În acest an, Uniunea are pregătite amendamente legate de folosirea simbolurilor naţionale, regionale ale comunităţilor locale şi proiecte privind extinderea modului de utilizare a limbii maghiare şi a înscripţionării bilingve în Transilvania, scopul final fiind de a obţine statutul de limbă oficială regională pentru limba maghiară.
Aşadar, Legea spitalelor a fost pentru UDMR doar un test să vadă cum reacţionează clasa politică română. Deşi liderii Uniunii sunt conştienţi de faptul că multe din propunerile lor legislative exced Constituţiei României, aceştia insistă să şi le susţină pentru a putea acuza ulterior România că nu respectă minorităţile şi drepturile acestora. Credem că ar fi timpul să se termine cu discursul şi practicile separatist-autonomiste în politică iar în România să fie doar partide doctrinare. Altfel, cu astfel de iniţiative anacronice, inspirate din vremurile medievale, nu vom face decât să punem şi noi, ca stat, alte câteva mine la actuala construcţie europeană. Viitorul Uniunii Europene nu are nimic de a face cu mişcările separatiste şi autonomiste. Dimpotrivă, după cum s-a văzut şi până acum, acestea nu fac decât să genereze euroscepticism şi să pună în pericol viitorul UE.
Cosmin PURIŞ