Înapoi, la şalvari

Cu sau fără intenţie, un prieten pictor şi-a întitulat tabloul „Semiluna însângerată”. Impresia e că, la îngemănarea dintre zi şi noapte, astrul ftiziei se ridică obosit din mare şi scuipă, la propriu, sânge. În depărtare, se văd ţărmuri. Înceţoşate. Aducerea în actualitate e legea nescrisă a privitorului, aşa că mi-am imaginat Europa:

Invadată.

De turbanele valurilor abia perceptibile, dar unduind uniform şi ameninţător, de şalvari bufanţi, ce dau impresia unei ciume revărsate asupra blândeţii mării. Impresia a fost şi este şi mai puternică, când mi-am adus aminte de o statistică a nu ştiu cui, care spune că, privite… din toate punctele de vedere, în clasamentul ţărilor lumii, Turcia ocupă locul 13. (SUA 1, Germania 2, Japonia 3 şi Olanda, Spania, Qatar – 21, 22, respectiv 23).

Locul 13, să recunoaştem, nu-i de colo, şi întrebarea firească se iveşte pe buze: cum se poate? Sau, mai bine spus, cum s-a putut?

Turcia a fost un mare imperiu, dar şi-a dat obştescul sfârşit – credeam noi – la începutul secolului trecut. Atunci când Ataturk… vindea castraveţi grădinarilor. Şi moderniza această ţară, care nici atunci, nici acum, nu şi-a dat jos din pod semiluna şi nu s-a debarasat întrutotul de ienicerii şi spahii groazei.

Au fost lăsaţi în pace.

Ba, am putea spune, au fost chiar ajutaţi. La început ca pretext pentru teritoriile luate (?), mai apoi ca aliat NATO şi vârf de… briceag în coasta ruşilor. Dar, nu peste multă vreme, unealta a devenit suliţă, apoi rachetă cu focoase şi lucrurile au scăpat de sub control. În pustietăţile Anatoliei au început să se construiască arme. Şi să fie aduse arme. N-a mai rămas decât ca, din acest compozit al răului să ne nască blestemul cel mai mare: yildirim-ul tuturor relelor.

Erdogan a apărut la costum şi cravată evropeană (dolus malus) şi şi-a pus masca de apărătorul tuturor năcăjiţilor de sub semiluna fostului Califat. A slăbit laţul, doar atât cât să se sperie Bătrâna Doamnă de o invazie musulmană. Apoi, cu meşteşug viclenit de cele ascunzişuri ale firii, mai marele turcaleţilor i-a adunat, la sânu-i generos, pe toţi cei capabili de adoraţie a lui Alah.. Milioane. Tineri. Gata să fugă de războaiele din pustii, şi să facă una cu… deşertul frumuseţile Evropei. Să impună, acolo unde secole întregi n-au putut, valorile islamice stricte. Nu degeaba Emine, soţia lui Repept-paşa, suspină după valorile… haremului (acolo unde erau interzise cărţile, iar educaţia femeilor se făcea doar pentru plăcerea sultanului). Iar bravul Tapyyp „luptă” pentru… inegalitatea dintre femei şi bărbaţi. Cei doi au făcut patru copii: Sumeyye, Necmettin, Ahmet Barak şi Esra. Dar îi îndeamnă pe turcii din Evropa să facă… 5 (!). Cu promisiunea că ei vor trimite spre Roma, Berlin, Viena, Madrid şi Paris câte 15.000 de musulmani. Pe zi!

Nu-i vina prietenului pictor că are premoniţii artistice. Ci vina conducătorilor lumii civilizate că îngăduie gând de turban şi şalvari pentru osmanlîii semilunii însângerate. Parafrazând, sub tablou prietenului ar trebui scris cu litere boldate: „Erdogan ad portas”

Păzea!

Radu VIDA