Înainte de furtună

Ierusalimul Nordului.

Cu doar ceva timp în urmă, Papa Francisc a trecut prin Lituania. Ţară majoritar catolică, o comunitate mică totuşi, dacă ne gândim că toată ţara nu are decât vreo 3 milioane de locuitori. Am aflat la vremea respectivă că suveranul Pontif s-a întreţinut cu tinerii din Vilnius, că a oficiat la Catedrala catolică pe care, în vremuri sovietice, comuniştii au închis-o, apoi au transformat-o în muzeu şi, în final, în magazin de piese de schimb auto. „O experienţă inedită” a spus Papa, cu atât mai mult cu cât urma să viziteze (asemenea predecesorului Papa Paul al II-lea) şi Letonia şi Estonia, ţări preponderent protestante. În misiunea sa diplomaticească, Papa Francisc a închis ochii la multe nereguli. Inclusiv la o… laudă de sine, deşănţată, probabil, în ochii unui Om al Bisericii: o reclamă turistică spune că Lituania este punctul G al Europei, iar imaginea care însoţeşte o fată ce strânge mâna şi, desigur, urlă de plăcere chiar pe lenjeria care întruchipează ţara cu pricina, încorporează un text în engleză, aşa, să priceapă toată lumea: „Nimeni nu ştie unde este, dar când îl găseşti, este uluitor”.

Chiar degeaba a opintit preşedintele conferinţei episcopale lituaniene, arhiepiscopul de Vilnius Gintaras Grusas, să amâne măcar lansarea reclamei pân’ ce „trece şefu’”. Lumea modernă nu ţine cont de sentimentalisme, iar banul virtual ce poate veni după un asemenea îndemn… sexual a acoperit urechea celor responsabili de textul încriminat de oamenii bisericii.

Iar reclama se lăfăie pe toate gardurile.

Mai… excitat pare Ursul nordic al ruşilor, care a moşmondit vreo două secole să destrame alianţa polono-danezo-lituaniană de pe la 1500 şi ceva. Şi după ce a anexat această ţară baltică, s-a purtat ca un stăpân nemilos. Numai că vremurile s-au schimbat. Armata sovietică s-a retras din această ţară chiar înainte de a părăsi Germania de est şi, Lituania independentă a întors cu totul spatele trecutului. A intrat în NATO, în Schengen, a adoptat moneda euro şi câte şi mai câte. Putin, însă, se simte tot mai ameninţat de sporirea capacităţilor americane (sub acoperire NATO) în regiune.

Şi ameninţă.

Ori de câte ori se iveşte prilejul, mai marele ruşilor îşi îngroaşă vocea şi, nostalgic, reaminteşte că ei stăpânesc partea asta de lume. Lituania ignoră avertismentele i lasă mână liberă armatei americane. Care creşte, creşte… până la graniţa cu Kaliningrad (enclavă rusească), Ucraina (teritoriul duşmănit de ruşi) şi Belarus (vândut ruşilor). Marea Baltică îi separă pe lituanieni de suedezi şi danezi, dar apele reci sunt mereu străbătute de vase militare ruseşti.

Oare se pune de o furtună?

RADU VIDA