În P e bine!

Parlamentul European (cu „e” mic?) se pregăteşte de schimbări.  Continentul se prepară de alegeri, aşa că mulţi… candidaţi (chiar şi din cei care n-au profilul creionat de marele Caragiale) se vor duce la plimbare.

De ce?

Poate pentru că există un furor poeticus* mult mai accentuat, faţă de vremurile în care părinţii UE făceau planuri pentru salvarea Continentului de tot felul de impedimente ce marcau existenţa noastră de mai bine de o sută de ani. Lipsa de seriozitate a personajelor cheie, interesele naţionale şi clivajele dintre naţiuni au adus lupte corp la corp şi, implicit, răni greu de vindecat. Încercările franceze au căzut în derizoriu, nemţii s-au detaşat şi prioritar a devenit lupta faţă de supremaţia americană, spaniolii, italienii şi grecii sunt‚ în găleata cu melancolie şi clamează trecute isprăvi, fără nici o legătură cu secolul în care trăim. Iar ţările mai nou intrate atrag doar ura celor bogaţi, ştiind că taie şi ei o felie de tort care, altădată, le revenea doar lor. Şi numai lor.

Lupta cea mare pentru PE o dau extremiştii.

Cu şi fără mască. Cei pentru… contra liniştii şi reconstrucţiei europene, candidează pentru că – zic ei – vor să distrugă dinăuntru ceea ce alţii au construit cu eforturi în zeci şi zeci de ani. Evident că nu se va întâmpla asta, fie şi pentru că în , spuneam – în PE e bine. Şi nici lor, extremiştilor, euroscepticilor nu le va fi rău. Şi, bineînţeles nu-şi vor tăia … fotoliile de sub şezătoare şi craca de sub picioare.

Bani mulţi, nenică!

Şi trai… E suficient, însă, să vă uitaţi pe lista candidaţilor noştri. Oameni competenţi, cu experienţă, daţi la o parte, pentru a promova o şleahtă de papagali „patrioţi”, care s-au dat cu barca ba la dreapta, ba la stânga. În funcţie de tabere, numite eufemistic „interes naţional”. Un general se crede… locomotivă cu aburi şi speră să facă loc pentru alţi…electrocutaţi răcano-civili galonaţi pentru dribling existenţial şi plecaţi spre cele zări. Cu pluta înstelată. Altul, mai sub… acoperire, dar mai vânoso-forţos chiar şi decît cucuveaua populară din folclorul dâmboviţean, speră să schimbe aerul fostei mănăstiri a lui Şerban Cantacuzino cu veşnicele plaiuri de vânătoare din perimetrul Strasbourg-Luxemburg-Bruxelles. Şi toţi vor să fugă spre cele plaiuri, din motiv de sinecură şi pace cât pentru 1000 de ani.

Primii pe liste: toţi o apă şi-un pământ; plumb în creier şi-n avânt. Iar consecinţele se vor vedea în viitoarea legislatură. Pentru că nici celelalte ţări evropene nu se străduie să trimită maxima competenţă a creierelor naţiei. Prevăd că, acolo, în cele trei capitale ale Continentului se va da bătălia între incompetenţă, beţie verbală şi hemoragie monofobică.

Cât despre reforma mult visată?

Rămâne o simplă… nosomanie**.

*delir poetic (lat. orig.)

**boală imaginară

RADU VIDA