Hoţul strigă…

RADU VIDA

Evaziunea fiscală este un sport naţional. Pe regiuni istorice, Moldova şi Muntenia sînt… fruncea. Restul păcălesc pe unde pot şi scrîşnesc din dinţi că taxele-s mari, remuneraţia mică…
Iar guvernele?! Ei bine, guvernele susţin că luptă împotriva acestei maladii. Adică: măsuri coercitive şi… şlefuirea mentalităţii.

Nu noi am inventat roata, aşa că Ministerul Finanţelor s-a luat după portughezi şi cine o mai fi adoptat metoda. Şi ne bagă în loterie. Pe scurt, bonurile fiscale participă la o tragere la sorţi lunară şi… Şi. Unii cîştigă, alţii ba. Şi? Mă întrebam dacă ministreasa Ioana Maria Petrescu s-o fi uitat vreodată în oglinda fiscală a neamului, sau face doar joc de gleznă, propunînd iniţiative ale… altora. Calculul probabilistic arată că un… jucător la loteria bonurilor fiscale poate cîştiga 1200 lei lunar. Chiar dacă devin penibil, întreb: şi? Cîştigul acesta înseamnă pierdere pentru buget. Şi nici un fel de cîştig. Cei care eliberează bonuri fiscale vor elibera în continuare, cei care nu, nu! (Unde mai puneţi că se va naşte, inevitabil, suspiciunea, că unii cîştigă prea des, iar alţii nu. Matrapazlîcuri, vas’zică!).

Pe de altă parte, ministerul inventează o nouă povară pentru firme. Poate că celor mari nu le pasă. Dar covrigarul? Se schimbă casele de marcat fiscale. De la cele cu role de hîrtie, se trece la cele cu memorie electronică.
O groază de bani!
Ministerul a dat termen un an şi jumătate pentru această preschimbare care, cică, există în toată Europa şi spune că se reduc costurile cu depozitarea rolelor de hîrtie (= 150 euro/an), existînd posibilitatea reducerii evaziunii fiscale prin urmărirea automată, de către autoritatea Naţională de Administrare Fiscală şi Bănci, lunar, a rulajelor şi tranzacţiilor. Corect. Cu o singură condiţie: ca presupusul covrigar, de care vorbeam mai înainte, să apese pe butonul care scoate bonul fiscal… Buton pe care ar trebui să apese şi taximetristul, şi instalatorul, şi preotul, şi cel care dă şi ia mită, şi…

Toţi!
Nu există om în ţara asta să nu fi arătat cu degetul spre guvernanţi şi să nu-i fi trecut prin cap să strige: hoţiiii ! Pe de altă parte, „boborul alegător” cere ca fiecare guvern să realizeze lucrări de SF pentru desfătarea maselor. O.K. Din ce bani? De acord: guvernanţii să nu fure! Dar nici nu le putem pretinde să aducă bani de acasă, numai ca să ne putem mîndri cu autostrăzi, aeroporturi, porturi, staţiuni de tot felul – unde să avem locuri de muncă, de distracţie, de recreere…

Dezvoltarea ţării se poate face dacă toţi, dar absolut toţi, contribuim la asta. Nu-l putem scuti nici pe Ghiţă, nici pe Miţă! Pentru că – nu-i aşa? – în faţa Constituţiunii sîntem egali. N-ar trebui să ţii totul pentru tine, cînd mergi să strîngi un şurub şi ceri, fără ruşine, 100 de lei. Sau însoţeşti mortul la groapă, iei banul, dar nu dai la puşculiţa de stat nimic. Cerînd, în schimb, să ai drum asfaltat, cărăruie pietruită, capelă cu marmură…

Vrem o ţară ca afară?
Apăi, dragilor, acolo, de la piatra de mormînt la frigider şi benzină, pînă la servicii de argint şi înapoi la uneltele de grădinărit, totul se deduce. Dar pentru astă faptă trebuie bon fiscal. Deci, mentalitate, conştiinţă şi bani la teşcherea, la sfîrşitul anului fiscal. Nu aleator, prin tragere la sorţi, ci concret, pe fiecare contribuabil în parte.
Fără discriminare!