Himere viu colorate

Libertatea este o abstracție, un impalpabil, o himeră plauzibilă, chiar seducătoare. Bine prezentată, în veșminte potrivite, Fata Morgana poate fi cerută de nevastă.

Libertatea, ca asumare, diferă de la om la om: nu există o fântână, fântâna satului, unde fiecare merge să bea, să-și stâmpere setea de libertate, să pună la găleată, la bidon, ori la sticlă, să aibă și acasă, ori să dea, cu paharul pus pe noptieră, câte o înghițitură de libertate, pentru cei țintuiți la pat, visând, mereu, mânjii în fugă pe câmpie.

Imaginile acelea cu caii alergând, cu coamele în vânt, într-o libertate a lor, sunt comerț curat: câmpia aceea aparține cuiva, câmpia aceea se termină la un moment dat, apoi vine proprietatea altcuiva.

Comunismul a fost, dintre toate orânduirile și organizările socio-colective, cu libertatea mereu pe buze, și ca argument, niciodată verificabil. În numele acestei libertăți, comunismul a avut cele mai multe închisori, unde s-au aflat luptătorii pentru libertatea celorlalți.

Mai nou, teoreticienii libertății prin insularizare, copiii din flori ai robincrusoismului încearcă să ne vândă Raiul, ca o sumă de parcele individuale, pe care să construim durabile castele de nisip, în lipsa mării, care își consumă mareele demolatoare undeva, mai spre larg.

Clasa politică românească, desigur nu în totalitate, în majoritate trecătoare în fugă prin bibliotecile cu două uși, cea care face psoriazis neuronal la vederea cărții, a găsit o generoasă piață de desfacere pentru stocul nevândut de iluzii. Iluzii ale libertății de gândire, de acțiune, de învățare obligatorie a zborului fără nicio restricție, pe un cer la îndemână.

Nu am niciun motiv să acced aceste himere, viu colorate, și cu gura precupeață: trist este că aproape nimeni nu se duce să îi întrebe pe politicieni unde, în ce program de guvernare, ori electoral, se află certitudinea libertății?

Liber, cred eu, este acela care poate să facă, și chiar face, în mare măsură, totul pentru ca cei din jur să aibă loc să își întindă aripa.

De ce este arabescul o definire a libertății de imaginație? Fiindcă nu conține nici urmă de linie dreaptă: patru linii formează un pătrat, o sugestie de îngrădire.

Cu alte patru linii, pe verticală, și câteva ca acoperiș, obținem perfecțiunea cubului, dar și un spațiu, care poate fi unul de recluziune, al visătorilor incurabili care fac ca Poesia să reziste relelor tratamente aplicate, misionari la căpătâiul speranțelor aflate la terapie intensivă.

Temnicerii sunt cei mai vulnerabili: odată scoși din închisorile cu un cer confecționat și lumină artificială imitând derizoriu Lumina, neștiind ce trebuie să facă, unde să privească, ori să meargă, vor căuta un loc cu gratii și nu mică le va fi mirarea, când în dosul unor alte gratii, în locul oamenilor vor găsi animale, închise și ele, pentru că au crezut în nesfârșirea câmpiei, în ideea că un leu poate fi pașnic, iar hiena sătulă vreodată.

Cornel UDREA