Hellas

Radu VIDA

Acum, Elada chiar că îşi merită numele, legat de lămîia care… este. Nu ne vine să facem mişto de situaţia grecilor. Cu atît mai puţin, de cea a celorlalte popoare din UE. Care, dacă se întîmplă… întîmplata, poate să-şi pună masca tragediei veşnice. Şi nu mă refer aici la nemţi sau englezi, norvegieni sau suedezi. Ci la mai amărîţii de români, slovaci, bulgari etc.

Situaţie e mai mult decît complicată.
Guvernul lui Alexis Tsipras a forţat nota, creditorii internaţionali şi statele din zona euro s-au îndîcoşat, dar de suferit suferă tot omul năcăjit. În rest: negocieri ratate, incapacitate de plată, disperare în toate sectoarele de activitate ale Greciei, referendum cu final incert…

Lămîia s-a înăcrit şi mai şi cînd surse ale guvernului german au pus piciorul în prag. Şi, urmare, poate, şi a unui sondaj de opinie, în care neamţul de rînd cere, pur şi simplu, ieşirea grecilor din zona euro (între noi fie vorba, asta se întîmplă atît datorită propagandei anti, cît şi pentru că nemţilor le dă mîna să arunce la gunoi o Grecie, în concepţia lor, de unică folosinţă), apropiaţi de-ai cancelarului Angela Merkel au spus că Germania va bloca orice nou plan de asistenţă financiară a guvernului de extremă stîngă a grecilor, pînă ce nu va fi înlăturat de la putere Alexis Tsipras şi ministrul său de finanţe, Yanis Varoufakis.
Frumos!

Nu discutăm aici vinovăţii (pentru că şi UE, şi FMI, şi Grecia trebuiau bătuţi la fund cu vergeaua înroşită atunci, la începutul dezastrului); nu discutăm atitudini (pentru că, pe bună dreptate, fiecare o ţine pe a lui); după cum nu discutăm remedii (o datorie de peste 250 de miliarde de euro nu este o glumiţă nici pentru SUA, darămite pentru nişte insulari, aşteptînd pomana turiştilor, ultima picătură de ulei de măsline şi veniturile din navigaţie, care, se ştie, sînt ale altora.). Vorbim aici despre democraţie, voinţa poporului şi, pînă la urmă, bruma de suveranitate care a mai rămas celor care stau în barca UE. Repet: nu ştiu dacă Tsipras are dreptate cu lupta lui împotriva austerităţii, nu ştiu dacă poporul grec are maturitatea de a vota just la un referendum, în care nu are nici un atu în mînecă. Dar ştiu că nici Germania, nici măcar Luxemburg nu are dreptul să pună la îndoială, ba, mai mult, să „lucreze” pentru detronarea unui guvern ales legitim. „Vom face totul – a precizat politicianul din anturajul cancelarului german, care a ţinut, totuşi, să-şi păstreze anonimatul – vom face totul, aşadar, pentru a obţine un rezultat favorabil la referendumul grec. Apoi, va fi necesar un nou guvern (tehnocrat n.n.) să implementeze măsurile”. Adică… cum? Şmenuieli la referendum, amestecuri în treburile interne ale Greciei, picurarea de… hellas în mîncarea celor care nu fac frumos în faţa zonei euro? Gurile rele spun că şi partidul Syriza e pe care de disoluţie. Şi, se pare, tot mînă germană a cotrobăit în scindarea acestei formaţiuni politice.

Tsipras a greşit atunci cînd a vorbit de „şantaj” vis-a vis de manevrele creditorilor Greciei. Nu poţi să spui aşa ceva, cînd toată mizeria acestei lumi curge prin faţa geamului tău, dar eşti dator vîndut şi ai şi chiloţii rupţi în fund. Şi entităţile creditoare au forţat nota, cînd au dat, ani de-a rîndul, bani care – era clar – nu aveau de unde a fi recuperaţi. Dar zona insulelor greceşti nu este un judeţ, în care numeşti un guvernator care îţi execută orbeşte ordinele.

Atunci cînd Occidentul a vrut să-l menţină pe Băsescu în funcţie a făcut-o. Acum, dacă vrea să-i pună masca de tragedian lui Tsipras, probabil c-o va face. Dar nu-i drept! Nu-i deloc drept să nesocoteşti voinţa popoarelor de a-şi hotărî soarta.