Haosul profitabil şi balamucul din buricul Clujului

A fost şi-mi pare rău, s-a terminat şi mă bucur. Dacă n-ai ajuns la Electric Castle n-ai pierdut nimic, crede-mă pe cuvânt de pionier. Un festival aparte în peisajul muzical românesc şi un motiv pentru o grămadă de tineri să-şi facă de cap atâta vreme cât fizic îl mai au pe umeri. Electric Castle reuşeşte să adune la un loc toţi pasionaţii de haos. Dacă ar trebui să-i convoci la o sesiune de săpat cartofi, n-ar şti pe unde s-o apuce. Ca şi Untold-ul, Electric Castle se înscrie, pentru foarte mulţi tineri, pe lista „trebuie încercat măcar o dată în viaţă”.

Riscul e că produce dependenţă. La ediţia din acest an au participat aproximativ 200.000 de oameni la Electric Castle, alţi 250.000 au fost la Neversea şi nu vreau să-mi imaginez câţi vor fi la Untold. Iată dimensiunea unui business care pur şi simplu a dospit în ultimii ani. Trebuie să admitem că această piaţă a festivalurilor se află în plină expansiune, încasările sunt uriaşe, iar profitul explodează. Dintre toate spectacolele care evoluează pe piaţa românească, Untold este jucătorul vedetă, cu o grămadă de bani câştigaţi.

Dacă n-ai bilet la Untold înseamnă că nu exişti. Aşadar, dincolo de biletele vândute la festivaluri ca Untold şi Electric Castle, business-ul de festival presupune sute mii de euro încasaţi din tot ce îţi poţi imagina. Iar în această categorie, Clujul e în pole-position, cu motoarele turate la maxim. Untold e un business pe orizontală, care magnetizează nu doar oamenii, ci şi o grămadă de alte firme conexe. Mărturisesc că nu servesc genul acesta de festivaluri, chiar îmi provoacă o indigestie, dar constatăm, ne place sau nu, că au pus Clujul pe harta lumii. Sumele generate de Electric Castle, festivalul care tocmai s-a terminat, şi Untold, care bate insistent la uşă, generează milioane de euro. Ceea ce îi nemulţumeşte pe clujeni este organizarea Untold-ului în buricul oraşului. Şi cred că nemulţumirea este justificată.  Nu este normal ca un astfel de eveniment să fie organizat în vecinătatea unui cartier, în care locuiesc şi persoane vârstnice, respectiv în apropierea unui spital. Nu este normal să restricţionezi circulaţia într-un oraş în care blocarea celei mai mici străzi provoacă ambuteiaje. În fiecare an, oamenii cer prin intermediul unor petiţii mutarea acestui festival, dar constatăm că nu se întâmplă nimic în această direcţie, fiindcă unii se bucură de haos, iar alţii de pe urma haosului.

Cristian FOCȘANU