Guvernare în locaţie de gestiune

Cosmin PURIŞ

Peste câteva zile, intrăm oficial în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie. De fapt, campania a început mai demult. Unele partide şi-au afişat deja mesajele pe diverse panouri publicitare, iar internetul s-a încins de-a dreptul de propaganda dedicată electoratului din mediul on-line. Alte formaţiuni politice nu numai că şi-au prezentat planurile şi proiectele de guvernare, ci chiar au venit cu ceva mai mult: au anunţat pe cine vor susţine pentru funcţia de premier. De data asta însă, formaţiunile care s-au grăbit să anunţe premierul nu au prezentat o ofertă proprie, un produs politic al lor, aşa cum e normal pentru un partid care are pretenţii de guvernare. S-a venit cu o formulă pe care aş numi-o “guvernare în locaţie de gestiune”.

Juridic, locaţia de gestiune este un procedeu de transfer prin acordul de voinţă a două părţi, prin care una – numită locator, pune la dispoziţia celeilalte – numită locatar, o entitate comercială în scopul administrării cât mai rentabile a acesteia de către locatar.

Planul adoptat de PNL şi USR (Uniunea Salvaţi România) pentru a i se încredinţa lui Cioloş guvernarea ţării şi după 11 decembrie este tot un fel de locaţie de gestiune. Şi liberalii şi „salvatorii” au anunţat că îl vor nominaliza pe Cioloş pentru funcţia de prim ministru. În acest sens, PNL a lansat mesajul „Dacian Cioloş#România 100”, iar USR vrea să convingă cu sloganul „Dacian Cioloş – în sfârşit ai cu cine”. Practic, dacă, în urma scrutinului pentru parlamentare, PNL şi USR vor obţine majoritate şi, implicit, dreptul de a forma noul executiv, cele două formaţiuni vor pune guvernarea ţării în braţele lui Dacian Cioloş. Adică, şi unii şi alţii, în loc să-şi asume “gestionarea”, aşa cum e normal şi firesc pentru orice partid politic, preferă s-o transfere cuiva din afara partidului, cuiva botezat technocrat, sperând că aceasta va reuşi să administreze cât mai rentabil ţara. La USR, această decizie este,oarecum, explicabilă: formaţiunea lui Nicuşor Dan are doar câteva luni de existenţă pe scena politică românească, iar potenţialul său uman este, inevitabil, destul de modest. „Salvatorilor” le-a fost greu şi să adune semnăturile necesare înscrierii în cursa pentru parlamentare, iar să mai fi şi căutat un candidat la şefia guvernului pare să le fi fost peste puteri.

Ce e interesant şi, în acelaşi timp, trist e că şi liberalii au decis să meargă după alegeri pe mâna unuia care nu face parte din PNL. Dacă de-a lungul istoriei sale, PNL a găsit pentru conducerea executivului soluţii precum Ion Brătianu, Dimitrie Sturza, Ion I. C Brătianu, Ion Duca sau Gheorghe Tătărescu, actuala formaţiune care se pretinde liberală a ales să apeleze la resurse externe.

Nu ştim ce au urmărit liberalii prin această strategie. Vom vedea. Însă, faptul că un partid ca PNL, cu o istorie de de peste 130 de ani, cu o bogată experienţă în guvernarea ţării, nu a reuşit să propună din rândul membrilor săi pe cineva pentru funcţia de prim-ministru, ridică multe semne de întrebare privind şi potenţialul uman de care dispune şi capacitatea de a guverna ţara. Să participi la alegerile parlamentare, să-ţi propui obţinerea majoritaţii şi să anunţi că vei preda şefia executivului cuiva din exterior partidului, cuiva care nu are nici un fel de legătură cu tine, nu se poate numi altfel decât – şi asta cu multă bunăvoinţă – “guvernare în locaţie de gestiune”.