Gigi Contra – preşedinte!

Radu Vida
Frustrări. Interese. Orgolii.
Separat, şi toate la un loc. Aşa se manifestă politicienii când
cineva îi calcă pe bătătură. Sigur că, în viaţa de toate zilele, se poate. Frate cu frate şi nu-şi vorbesc o viaţă! Tatăl îşi alungă copilul iar acesta nu mai vine nici la înmormântarea părintelui! Nu e normal, dar se întâmplă. În viaţă, cum spuneam, la marea masă de oameni care, nu-i ăla?, se manifestă în 1001 feluri.
Dar în politică…
Dacă e să trecem în revistă ultimii ani, doar, şi vom constata că fiecare guvern, fiecare preşedinte a avut atâtea mofturi, încât e de mirare că a avut cu cine lua masa, cu cine să bea un şpriţ, cu cine …
Iliescu.
Că l-a fugărit pe ex regele Mihai, mai treacă-meargă, dacă ţinem cont de vrumurile în care s-a petrecut acţiunea. Dar s-a contrat şi cu Raţiu, şi cu Câmpeanu… Şi cu mulţi alţii. Numai pentru că se aflau în opoziţie şi aveau alte idei decât el.
Constantinescu.
Ăsta nu suporta altceva decât miros de PNŢ. Şi făcea alergie numai când spuneai că a fost secretar de partid pe Universitatea Bucureşti. Cinstit şi curat, până şi-a pus fiul consilier. Şi a fost învins de sistemul pe care el, preşedintele României, l-a moşit. Restul? E fabulă de Dâmboviţa..
Băsescu.
Cu şliboviţa. Campion. Nu s-a înţeles nici cu liberalii, nici cu social-democraţii, nici cu… nimeni. După ce l-a fentat pe Petre Roman, i-a dat un picior între boaştele Tăriceanului, l-a huiduit până la uitare de sine pe Ponta, a făcut spume la gură până şi împotriva propriului partid, PD. Şi-i numai vârful icebergului. Or fi fost şi calcule politice de trădare, după cum îi cunoaştem, dar nu l-au urmat în partidul de la butonieră nici dl Boc, nici dna Udrea, alţi potentaţi ai zilelor în care marinelul naviga printre… duşmani.
Ionhannis.
A luat modelul. De la fiecare câte un pic. Şi a perfecţionat metoda vrajbei. Aşa că l-a flitat pe al doilea om din Stat, s-a pus cap-în-coarne cu principalul partid, previzibil în câştigarea alegerilor din 2016. Dar, cu un rânjet suveran, consideră că refuzat fiind, nu poate decât să înghită în sec şi să se simtă ofensat.
Preşedinţi cu prim-miniştrii, deputaţi cu senatori, secretar de stat cu cei aflaţi… sub ei, minoritatea cu majoritatea… De pare că nu se înţelege nimeni nu nimeni. Şi, chiar dacă mă repet, trebuie să spun: politicienii n-ar avea voie să facă aşa ceva. N-am delegat puterea ca să aibă ei divan de gâlceavă! Şi nu-i plătim să facă paranghelii. Acolo, în lumea lor rarefiată, ar trebui să existe o formulă rapidă de divorţ. Atâta doar că, după partaj, ar trebui să rămână fără un ban din ce le-am dat pentru a conduce înţelept şi în numele nostru.
Poate aşa, le-ar trece mâncătoria…