Garantul independenţei justiţiei este CSM, nu preşedintele ţării

Abia a apucat Tudorel Toader să prezinte PowerPoint-ul(diapozitive) cu proiectele pentru modificarea legilor de organizare şi funcţionare a justiţiei, că „apărătorii” statului de drept s-au şi grăbit să-şi dea cu părerea pe acest subiect. E normal şi firesc ca într-o democraţie să apară reacţii şi opinii pe teme importante pentru societate. Ce nu mi s-a părut firesc a fost că, în loc să fi avut parte de argumente pertinente pe această temă de la cei care înfăptuiesc actul de justiţie, şi de data aceasta s-au înghesuit să se pronunţe tocmai cei care trebuiau să fie mai rezervaţi pe acest subiect. Astfel, am aflat părerea Ralucăi Prună, care, culmea, pe vremea în care se afla în fruntea Ministerului Justiţiei a fost acuzată de magistraţi tocmai de faptul că „nu înţelege rolul şi locul justiţiei în societate”, cerându-se demiterea acesteia. Tot Prună a fost cea care a umbrit imaginea României, minţind pur şi simplu la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în problema penitenciarelor din ţara noastră. S-a grăbit să-şi expună opinia şi fostul premier technocrat Dacian Cioloş. Marele horticultor din patria cepei, Pericei, şi-a dat examenul la capitolul justiţie încă la începutul mandatului său de prim-ministru, când a propus-o pe Cristina Guseth pentru funcţia de ministru al acestui domeniu. Aşa că a fost suficient să înţeleagă românii viziunea lui Cioloş faţă justiţie şi spre ce se puteau îndrepta lucrurile, dacă în fruntea ministerului era un om total pe dinafară la acest capitol. Cum era de aşteptat, Monica Macovei nu putea să rateze un astfel de moment şi să nu-şi prezinte din nou lozincile arhicunoscute în materie: „modificări fatale pentru Justiţie”, „distrugerea justiţiei”, „ca pe vremea lui Stănoiu”, „DNA în pericol”. Cam asta ştie fostul ministru de pe vremea PDL-ului căci altceva ce ne-ar putea spune? Nicidecum despre „reformele” sale deoarece „eficienţa” acestora a fost atât de mare încât şi în anul de graţie 2017 este menţinut acel mecanism de control pe justiţie-MCV. Şi nici despre SIPA, pentru că vedem acum ce s-a ascuns în spatele desfiinţării acelui serviciu secret.

Din corul contestatarilor PowerPoint-ului ministrului Toader cu proiectele pentru modificarea legilor de organizare şi funcţionare a justiţiei, cel mai vocal a fost preşedintele Klaus Iohannis. Acesta a sărit repede să spună că propunerile lui Tudorel Toader reprezintă „un atac asupra statului de drept, independenţei şi bunei funcţionări a Justiţiei, precum şi împotriva luptei anticorupţie”. Are sau nu dreptate preşedintele? Nu mai contează! Un lucru este cert: rolul preşedintelui consacrat de Constituţie este să medieze între puterile statului, nu să intervină de partea uneia sau alteia. Iohannis trebuia să-i lase mai întâi pe magistraţi şi pe specialiştii în domeniu să spună cum văd organizarea şi funcţionarea justiţiei. Culmea, magistraţii au fost prudenţi şi nu au sărit să facă aprecieri pe subiectul lansat de Tudorel Toader. Reprezentanţii a două organizaţii profesionale importante, Asociaţia Magistraţilor din România şi Uniunea Naţională a Judecătorilor din România s-au limitat să spună doar că modificarea legilor justiţiei este necesară şi că reprezintă un moment crucial în societatea românească, precizând că nu comentează propunerile prezentate de ministru şi că aşteaptă publicarea lor. Pentru Iohannis nu a fost însă nicio problemă să-şi dea cu părerea. De ce? Pentru că şeful statului ţine cu dinţii să-şi păstreze pârghiile numirii şefilor de la DNA, DIICOT şi Parchetul General. E ceva ca destinul Ministerului Public să depindă de tine, nu? Mai clară imixtiune a politicului în justiţie nici că se poate! De ce să nu se accepte ca şi numirea procurorilor şefi la cele trei structuri să fie gestionată doar de Consiliul Superior al Magistraturii, aşa cum, de altfel, se întâmplă în prezent la parchetele de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de apel? Adică, la acestea din urmă, nu e nicio problemă că numirea şefilor ţine numai de CSM, însă când e vorba de DNA, DIICOT şi Ministerul Public apar deja pretenţii de altă natură. Nu ştim ce se va alege de propunerile ministrului Justiţiei, însă un lucru este clar: potrivit art. 133 alin. 1 din Constituţia României, garantul independenţei justiţiei este Consiliul Superior al Magistraturii.

Nicidecum preşedintele.

Cosmin PURIŞ