Frontiere, totuşi…

Radu VIDA

Nu sînt întrutotul de acord cu Robert D. Kaplan (autorul eseului „În umbra Europei: două războaie reci şi o călătorie de 30 de ani în România şi mai departe”). Altfel aş fi început editorialul de astăzi, glosînd pe afirmaţia după care „geografia este o provocare şi nu un destin”. Merită spus însă că interesul oamenilor nu se referă neapărat la locurile în care vieţuiesc, ci, mai degrabă, la cîţi bani pot face pentru a-şi îndulci cît de cît viaţa. (Din acest motiv, cred, e mai interesant să trăncăneşti despre cîţi gologani dă un barosan pentru (soţie şi amante) satisfacerea deplină a vieţuii lui sexuale, în loc de analiză temeinică, la crîşma din sat, a vizitei în patria noastră a Victoriei Nuland).

Aşa se explică, prin interesul financiar direct, şi cîrdăşia dintre populaţia ţării şi contrabandişti. Contrabandă care creşte, ca altădată, umbra semilunii şi flamurii verzi, şi cuprinde toate zonele ţării.

Producătorii de ţigări fac mare caz de contrabanda cu acest…viciu. Evident, pierd o grămadă de bani! Şi, îngrijoraţi că nu ajung destui bani la bugetul ţării (ipocrizie cu fundiţă roz peste babeţica multicoloră), finanţează sondaje. În acest domeniu, (unde, prin acţiunile sale, şi Parlamentul României “pune umărul” prin nealinierea la legile europene), cifrele (publicate de Compania de cercetare Novel Research) sînt alarmante de-a dreptul: în România, ponderea comerţului ilicit cu ţigări este de 75%, în timp ce în UE este de 10%. Iar anul trecut, în noiembrie, acesta a crescut cu 17,5 % faţă de luna septembrie. Ţigările de contrabandă vin din Ucraina, Moldova şi Serbia, în principal. Dar vulnerabilă e şi graniţa cu Marea Neagră, şi Bulgaria, şi…

Nu e vorba numai de ţigări.
„Concurenţă” ilegală se înregistrează şi în sectorul „rufelor”, al îmbrăcăminţii noi şi second hand, la unele alimente, vinuri şi băuturi spirtoase, produse de uz casnic, menaj şi, de cînd lumea, cu oameni. Iar contrabandiştii sînt atît vecinii de care pomeneam, cît şi majoritarii noştri, precum şi toate naţiile conlocuitoare. În aceste condiţii, mă mir de ce se… miră „gulerele albe” de la noi de mult trîmbiţata noastră excludere din spaţiul Schengen. Cei 60 de imigranţi ilegali şi musulmani au fost prinşi pe teritoriul ţării, după ce au trecut fîşiile frontierei!

Înainte vreme aveam trista faimă că nu trece nici pasărea şi, realmente, au fost foarte puţini cei care au reuşit să treacă, în slip şi cu o punguţă cu acte, Dunărea. Acum, contrabandiştii au metode de „liberă circulaţie” cu 60.000 de baxuri cu ţigări, sute şi sute de valijoare cu tacîmuri, lăzi de armament, maşini de lux. Şi nu mă refer doar la „ochii închişi” ai vameşilor, care-şi iau tainul, ci şi la neputinţa grănicerilor de a controla, totuşi, graniţele UE . Şi revin la cîrdăşia populaţiei, care cumpără în veselie tot ceea ce-i mai ieftin, şi acoperă, în acest fel, şi oferta, şi cererea.

Orice ar zice Kaplan, geografia e un destin. Asumat, însă. Şi o provocare, la care alţii au ştiut să-i dea un răspuns adecvat. Încercaţi să vindeţi pe străzile Bruxelles-ului sau Munchen-ului un pachet de ţigări. Veţi fi refuzaţi de primul trecător, iar la al doilea.. vă va săltat Poliţia! Prin satele transilvane, bunăoară, circulă căruţe din care se vînd te-miri-ce şi în locul lăsat… gol se fac achiziţii. Tot eludînd comerţul legal! La Baia Mare, sau Tulcea, la Timişoara şi Bucureşti, pare că se cumpără mai mult pe stradă, decît în magazine. Iar poliţiştii…

Companiile producătoare de ţigări se… laudă că luptă cu fenomenul contrabandei prin clipuri publicitar-educative şi afişe mobilizatoare. Şi se milogesc pentru o… strategie naţională de combatere a fenomenului. In Occident, lupta se duce cu vameşi incoruptibil, militari îmbrăcaţi ca pomul de Crăciun şi care trag la prima mişcare.
Deci?