Foamea… grevei

RADU VIDA

Îmi pare rău că trebuie să iau în balon o formă de protest dintre cele mai serioase şi mai dramatice, aş putea spune: greva foamei. Acţiunea unui deputat, însă, de a trăncăni pe la televiziuni, cum că nu mai bagă firimitură în gură pînă…
Pînă nu se rezolvă – auziţi! – problemele românilor din diasporă. Am citat, fără să scot din contex şi fără să trunchiez nimic din inepţiile pe care le-a afirmat deputatul independent Aurelian Mihai. Fost PP DD. Facultatea de Management. Dar îşi spune economist. Asta în curriculum vitae, postat pe site-ul Camerei Deputaţilor. Şi tot acolo se laudă domnia sa că în Spania a făcut, a dres şi a construit. Castele…

Acum nu mai vrea să mănînce. Şi protestează. Ar fi prea mult să vă povestesc ce de poveri cară în spatele-i de deputat pentru diaspora domnul ec. manager, consultant etc. Vorba lu’ Nenea Iancu: persoană importantă, neicusorule! E dept că n-am auzit de personaj, cu toate că urmăresc şi viaţa politică şi activitatea Parlamentului. Cît se poate, evident. A simţit şi domnia sa că nu-l cunoaşte lumea. Cu toate că a grăit de cîteva ori în For, a depus amendamente şi a pălăvrăgit despre ce şi cum cu nisipul din ţîpuritura cu plajele însorite ale ibericilor. Acum a luat marea hotărîre. Dacă bagă aia cu foamea (pardon, cu greva!) se cheamă că a pus-o. Dintr-odată va fi cunoscut. Adulat. Ovaţionat. Măcar de Opoziţie, dacă nu şi de Putere. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, e an electoral şi toată lumea pupat Piaţa Endepandans.

Aşadar: spune domnul deputat A.M. că românii din diaspora (vreo 4 milioane, pe şest, după socoata economistului)manager, şi vreo 3 la vedere, cu acte), deci, românii, care n-au întrebat pe nimeni dacă e bine sau nu să plece în cele ţări, n-au de nici unele. Mai nou, n-au nici locuri de muncă. Că-i criză. Pentru care, cu siguranţă, e de vină tot Bucureştiul. Pentru că – nu-i aşa? – guvernul acesta, cel care a fost, şi cel care va veni ar trebui să le dea. Ce? Cum ce? De toate. Inclusiv locuri de muncă, acolo, unde salarul minim este de 1000 de euro, nu? Că – aţi înţeles? – ei sînt o forţă. Şi votează! Pentru ţărişoară, nu-i aşa?!

Foamea de a pune de o grevă inversată a lui A.M. vine însă din altă parte. Puţin îi pasă că, vezi, Doamne, românii nu sînt repatriaţi acasă, gratis; că taxele consulare sînt aşa şi pe dincolo; că sînt abandonaţi (!?!), că… În toată logoreea, debitată ca o lecţie învăţată pe de rost, n-a existat o întrerupere. Reporterii de pe culoarele Parlamentului l-au lăsat să-şi facă numărul. Ce de bani trimit cei din diasporă acasă! Ce de costuri indirecte, din care TVA-ul merge la Stat şi, din această cauză, ar trebui gîdilaţi în zonele e(te)rogene! Aşa că domnul A.M. adoptă o reţetă după care azi nu mîncăm supica şi rezolvăm diaspora, mîine trecem peste felul doi şi, iată, nu mai avem bătăi de cap cu R. Moldova (tot 4 milioane şi ceva de suflete) şi, cu puţină glucoză, dar fără desert, rezolvăm şi bunăstarea românilor de pe Plai!

Păi, domnu’ deputat, să vă explic: nu noi i-am abandonat pe ei, ci invers; nu noi o ducem bine (cînd o ducem, recunosc), ci ei; nu mai spun că, mulţi dintre ei, ne fac de cacao, ca să mă exprim aşa (că în spaniolă ziceţi că sînteţi as). Cît despre ceea ce n-aţi grăit, cum că sînt o importantă sursă de vot şi din această cauză vă gîndiţi că, poate, şi data viitoare vă vor trimite să faceţi foame în timp ce alţii mănîncă greva dizolvată într-o linguriţă, ei bine… Mi-am mai exprimat odată părerea. Nu ştiu dacă e bună. Dar e personală. Şi ţin la ea, ca la prînzul pe care sper să-l iau după ce scriu rîndurile acestea: diaspora n-ar trebui să voteze! Aici, zic. Ci acolo, unde primesc dividende, salarii, sau ajutoare de ce-or fi. Şi plătesc, care plătesc, impozite. Altora. A, da! Trimit bani în ţară: mie? În nici un caz, ci familiilor pe care şi le-au întemeiat tot fără să ne întrebe, copiilor pe care i-au conceput, rudelor etc. Iar povestea cu plăţile indirecte… merge la gaşca de reporteri aiuriţi, gata să transmită de pe culoarele Parlamentului te-miri-ce bazaconii!