Fierul scos din teacă

În toată această perioadă, cu liberalii la cârma Guvernului, Opoziția, înțelegându-se, evident, pesedeii&căpușarnicii procentuali, nu a făcut altceva decât să promulge legi cu implicare financiară, nemijlocită, știind visteria aproape goală (doar ei au lăsat-o așa) pentru a dovedi impotența politică și managerială a liberalilor.
Să adăugăm și picăturile chinezești pe creștetul acestora, prin moțiunile de cenzură, și vom avea tabloul, aproape complet, al sabotajului social și politic. Pentru Opoziție, pandemia ca și când nu ar fi existat, un fleac acolo, dar un minunat prilej de critică la roșu, cu implicarea, în demolarea activității, la rigoarea ultimativă a acestei mari amenințări, a CCR-ului, a Avocatului Poporului, prin acele atacuri furibunde, radicale, de neconstituționalitate, la care se adaugă promulgarea pe bandă rulantă, a celor 28 de proiecte, deloc dezbătute, discutate, cunoscute și de nesemnificativii, acum, alegători, populimea apatică, docilă.
Din nou s-a apelat la momeala întinsă pensionarilor, dar în paralel s-au vărsat lacrimi de crocodil pentru milionul de muncitori, disponibilizat, de parcă pandemia nu ar fi fost cauza, ci rezultaul proastei guvernări a pătimașului fumător în dispreț față de țigara contribuabilului, obligat să scoată fum prin mască.
Un val, aproape tsunami, de ură, de resentimente a crescut la școala cinismului politic. Opoziția vrea puterea, mai ales că vin niște bani, de la UE, dar mai întâi, Guvernul să scoată castanele fierbinți din focul conjuncturii.
Mai mult ca oricând, prostituția politică a dat în floare: cei 6 parlamentari aldiști, cu totala ignorare a celorlalți membri de partid, cotizanți, simpatizanți, s-au suit în căruța pesedistă, dincolo de orice respect față de partidul care i-a trimis în Parlament. Au nevoie, la toamnă, din nou de fotoliile de parlamentari.
Rămâne de văzut…
Alianța care se prefigurează la orizontul murdar al aritmeticilor politicești, este una contra-naturii, fiindcă nu există un interes comun pentru problemele țării și ale românilor, dar nici nu ține cont de tabăra celorlalți ciolanci, din vechea gardă, care nu părăsesc așa de ușor stârvul politic.
Apoi, liderul conjunctural, fiecare pe partea sa de feudă, va dori conducerea unică, într-o singură mână strânsă pumn. De aici va începe să se audă zgomotul fierului scos din teacă.
Nici măcar pentru o clipă, întru salvarea aparențelor, a gardului vopsit pe dinafară, nu s-a încercat o solidarizare în fața pericolului, nemaitrăit, de 100 de ani. În schimb, zi și noapte, s-a ridicat piatra de către acești heruvimi cu obrajii îmbujorați de mânie pământească.
Cei de la putere și-au dovedit limitele, au lăsat să zburde vechile metehne ale nepotismului, au lăsat loc liber abuzurilor, au impus, adesea, lucruri căzute din logică, dar în câteva luni, și sub presiunea pandemiei, nu poți să mulțumești pe toată lumea, mai mult ca niciodată, sosită în gară, cu mult înaintea de sosirea trenului cu speranțe.

Cornel UDREA