Extremism pe locul 2

Perioada scrutinelor electorale ale Uniunii Europene se apropie de final dar nu din punct de vedere al efectelor sau al semnificaţiei. Nu. Efectele acestora vor începe să fie vizibile curând, şi vor afecta întreaga Uniune Europeană.
Sfârşitul anului 2016 prezicea vremuri grele din punctul de vedere al reformelor politice la care s-a dat startul în Uniunea Europeană, fie de partea celor care sunt pro-centru, pro-Uniune, fie de partea celor care se poziţionează anti-sistem, celor care reaprind flama naţionalistă şi o contextualizează electoral.
Ceea ce s-a prevăzut a fost un deznodământ electoral la nivelul Uniunii Europene care va plasa – în cazul cel mai puţin favorabil – partidele extremiste din statele membre, fie că vorbim de Olanda, fie că vorbim de Franţa, Germania, sau acum Austria pe prima poziţie în topul alegătorilor din aceste state. Deznodământul este nefavorabil şi acum pentru cei care se orientează politic spre o reformă a Uniunii Europene din punctul de vedere al adâncirii instituţionale şi al redobândirii caracterului european în pas cu vremurile, şi anume ne aflăm imediat la sfârşitul unui an electoral, cu mize diverse dar extrem de importante, care a plasat aceste partide pe locul 2, aproape unele de câştigarea celor mai înalte poziţii din stat.
Este un trend în creştere acesta, un trend care doar acum începe să conteze şi să se facă „auzit” la nivelul spectrelor politice, chiar punând în dificultate procesele decizionale sau chiar cele de creare a unor coaliţii stabile de guvernare – vezi Austria.
Practic, acum se conturează cel mai bine, la sfârşitul acestor procese electorale, conceptul de „Europă cu două viteze”. E clar că cei din vest, şi aici mă refer la binomul decizional care acţionează ca un motor de tip nou, rafinat, expansionist din punct de vedere al dezvoltării tehnologice, financiare, politice şi societale, format din Franţa şi Germania, nu vor mai aştepta şi nu vor mai trage de mânecă statele din Europa Centrală şi de Est pentru a fi pe aceeaşi lungime de undă cu ele.
Ele vor căuta să se mişte rapid pentru a nu oferi un prilej mişcărilor de acest gen din graniţele proprii să fie „folositoare” celor care nu susţin sistemul şi vor căuta să acţioneze spre crearea şi consolidarea nucleului dur al Uniunii Europene din acest punct de vedere.
Desigur, norocul, să-i zicem aşa, este că în niciun stat, aceste mişcări extremiste, din punct de vedere al poziţionării faţă de politicile Comisiei Europene şi Germaniei nu sunt la putere, dar ele ascund de fapt lipsa unei satisfacţii la nivel de societate a alegătorului din oricare stat de acest tip. Şi atunci, acesta constituie un element care va continua să apese procesul de integrare europeană, dacă mai putem vorbi de el la nivel de 28-27 de state membre.
Reaprinderea spiritului naţionalist este şi ca urmare a trecerii timpului şi a trecerii amintirilor de suferinţă în rândul cetăţenilor. Generaţiile anterioare au avut amintirea războiului, astfel s-au orientat spre o societate idealistă, de tip liberal, axată pe valori şi drepturi, chiar dacă nivelul de satisfacţie la nivelul societăţii nu era neapărat unul foarte diferit, ba chiar aş plusa că ar fi fost mult mai rău din punct de vedere al standardului de viaţă.
Raportarea individului la societate este un aspect important. Globalizarea oferă perspective fără sfârşit, dar în acelaşi timp, această libertate existentă este legată la rândul ei de nişte constrângeri. Este legată de posibilitatea de a alege un drum în viaţă bazat pe libertatea de decizie, dar care este limitat de constrângerile sistemului din anumite puncte de vedere. Extrapolând acest lucru, ajungem la concluzia că, de fapt, în ciuda faptului că trăim nişte vremuri care permit multe, mulţi indivizi nu pot să ajungă în acel loc. Şi atunci ei cad în capcana partidelor de acest gen, celor extremiste. Menţionez faptul că, în cazul în care oricare dintre partidele din statele menţionate anterior ar fi câştigat alegerile, nu ar fi putut veni cu vreo soluţie pentru a pune în practică planurile electorale sau soluţii pentru stabilitate (vezi Nigel Farage, vezi Donald Trump).
Concluzia este că totul doar acum începe şi doar aşternerea prafului va arăta, de fapt, direcţia pe care Europa o apucă…
Vlad ZUBAC