Eşecul Schengen

Ilie Călian

Consiliul pentru Justiţie şi Afaceri Interne al UE a amînat, miercurea trecută, luarea unei decizii privind admiterea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen – o altă amînare, dar încă nu o respingere. Asta înseamnă că mai există şanse chiar în această toamnă. Altfel – totul ar trebui luat de la început, în materie de proceduri şi. … justificări de o parte şi alta. Adică din partea celor două ţări candidate şi din partea ţărilor care s-au opus.

Trebuie să acceptăm că actuala preşedintă a UE, Polonia, a făcut, un gest prietenesc faţă de România şi Bulgaria, nesupunînd la vot admiterea celor două state în acest moment, cînd opoziţia virulentă a Olandei şi Finlan-dei ar fi însemnat un mare eşec. Aşta stînd lucurile, putem vorbi doar de un simplu eşec. Desigur, nu este chiar aşa de “simplu”, întrucît el survine după alte amînări şi discuţii, în care se ajun-sese la un compromis, Germania şi Franţa, cei mai “grei” opozanţi, acceptînd formula admiterii în două etape: întîi pentru spaţiul aerian şi cel maritim şi apoi pentru cel terestru.

De ce s-au opus, de fapt, unele state occidentale, în condiţiile în care oficialii noştri, în frunte cu preşedintele ţării, afirmau că România îndeplineşte toate cerinţele “tehnice”? Şi de ce nu s-ar putea decupla România de Bulgaria?

La prima întrebare, răspunsul ar fi că “tehnica” de supraveghere a graniţelor Spaţiului Schengen trebuie utilizată de oameni, iar în România corupţia extinsă la frontiere, ca şi funcţionarea jus-tiţiei, nu oferă garanţii suficiente. La a doua întrebare, răspunsul e simplu, dacă ne uităm pe harta Sud-Estului Europei. Pentru România, ar fi o povară extraordinară, întrucît ar trebui să “păzească” aproape toate frontierele ţării, cu excepţia celei cu Ungaria. Dacă e acceptată şi Bulgaria, atunci măcar scăpăm de-o grijă la graniţa su-dică. Pentru Spaţiul Schengen, este absolut necesar ca această ţară să se “lege” de Grecia şi împreună să controleze spaţiul din-spre Turcia, Mediterana de Sud-Est şi Orientul Apropiat.

Însă, pe lîngă cele două aspecte invocate mai sus – corupţia şi funcţionarea Justiţiei -, în această chestiune au apărut şi alte probleme. În primul rînd, de ordin politic intern al altor state. Du-pă cum bine se ştie, în Olanda şi Finlanda guvernele au nevoie de sprijinul parlamentar al unor partide de orientale naţionalistă, chiar xenofobă, şi izolationistă, speriate de posibilitatea ca ţările din Est să le afecteze o anume comoditate culturală şi, mai ales, economică. Faptul că se invocă îndeosebi afluxul de răufăcători şi ţigani din România şi Bulgaria ascunde, în realitate, un anume tip de egoism, de îngustime spirituală, un contracurent în cursul integrării europene. În Italia, Franţa şi Germania situaţia este mai complexă şi, pînă la urmă, raţiunea îşi spune cuvîntul.

De ce, totuşi, se întreabă mulţi români, aceste state încalcă litera protocolului, care cerea pentru intrarea în Spaţiul Schengen, îndeplinirea criteriilor “tehnice” şi nu altceva? Ţările respective ar avea un argument, foarte “subţire”, acela că încă este nevoie de continuarea supravegherii celor două ţări la capitolul Justiţie, ca-re ar fi fost normal să se încheie înaintea procedurilor Schengen. Mai adevărat, însă, este că, din punct de vedere strict legal, este anormal să se invoce Justiţia, adică alt capitol: este ca şi cum nu iei nota de trecere la Educaţie fizică, deşi ai îndeplinit baremurile, pentru că n-ai notă de trecere la Fizică.

Desigur, este incorect să schimbi regula jocului în timpul me-ciului. Dar nu este mai puţin adevărat că nici România nu şi-a făcut la timp toate temele. Nici măcar cele “tehnice”: sistemul de suprave-ghere din Nord, la graniţa cu Ucraina, încă nu este complet. Dar, mai grav: în materie de politică europeană, România a dat dovadă de gre-şeli sistematice. Preferinţa vădită a lui Traian Băsescu pentru “Marele Licurici”, în defavoarea intereselor “ licuricilor” din Uniunea Europeană, incapacititatea sa de a stabili relaţii cordiale cu principalii şefi de state şi guverne din UE au condus la neîncredere faţă de România. Desigur, Traian Băsescu a declarat că îşi asumă Eşecul Schengen. Ei, şi?! La ce ne folosesc multele sale “asumări”?…