Escrocherii oficiale

Au trecut 30 de ani de la momentul decembrie 1989. 30 de ani la care ne raportăm, pe care-i pomenim des în discuţiile şi analizele noastre. Nu sunt din păcate, 30 de ani care să ne mulţumească. Sentimentul general este cel de păcălire, o neputinţă supărătoare. Pentru că cei 30 de ani nu înseamnă mai deloc evoluţie, ridicare, bunăstare, mulţumire.
Ce ne-au adus atunci cei 30 de ani? Într-un singur cuvânt, hoţii, hoţii de tot felul, escrocherii mai mari sau mai mici, pierderi materiale însemnate pentru majoritatea românilor. Pentru alţi câţiva, escrocheriile au adus bunăstare. Un trai cât de cât liniştit, chiar dacă mulţi au făcut puşcărie. Au fost şi norocoşi care au părăsit ţara, găsindu-şi refugiu în alte ţări.
În rândurile de faţă mă voi ocupa de câteva dintre marile escrocherii din România ultimilor 30 de ani. Le reamintesc dintr-un singur şi mare motiv. Acela de a vedea cât de încrezători am fost, ce nepregătiţi am fost, ce uşor de dus de nas. Şi poate şi pentru a nu se mai repeta.
Încep cu Sorin Ovidiu Vântu, cel care a pus pe picioare Fondul Naţional de Investiţii în 1996. FNI a funcţionat ca joc piramidal şi a dus la păgubirea a aproximativ 318.000 de investitori la momentul prăbuşirii, în mai 2000, paguba provocată ridicându-se la cca 150 de milioane de euro. Însă spre deosebire de Caritas, FNI a avut un avantaj: susţinerea directă a Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC). Potrivit procurorilor care i-au redeschis dosarele, Vîntu este vinovat şi de falimentarea FNA – Banca Agricolă (care le-a adus oamenilor o pagubă de nouă milioane de dolari), a Băncii Internaţionale a Religiilor şi a Băncii Române de Scont.
Primul mare scandal de după Revoluţie a fost altul. Un obscur contabil din Făgăraş, pe numele său Ioan Stoica, a pus la cale cea mai mare escrocherie pe care avea să o cunoască tânăra Românie capitalistă: Caritas, fondată în 1991 la Braşov. Jocul piramidal, care le promitea deponenţilor că vor câştiga de opt ori suma investită, a lăsat oameni fără case, altora le-a înghiţit peste noapte economiile de-o viaţă. Caritas a atras 400.000 de deponenţi din toată ţara care au investit nu mai puţin de 80 de milioane de euro. Procesele între deponenţi şi compania „Caritas” au continuat ani întregi, fără ca păgubiţii să mai vadă vreun leu. Dosarul Caritas este considerat de jurişti drept cel mai mare dosar instrumentat vreodata în Romania (nu mai putin de cinci tone de documente).
O altă mare escrocherie este afacerea fregatelor cumpărate de statul român din Marea Britanie, afacere care a păgubit România cu 144 de milioane de euro!
Mai pot fi amintite Gerald Focşani, Delphin, Mondoprosper, Dynamic Elit Club de la Constanţa, Society Club, Cosmeticonn Timişoara, Creditul Imobiliar SRL… Cu alte cuvinte sunt de amintit fraudele şi escrocheriile online, cele cu maşini second hand, escrocheriile cu acţiuni la burse, metoda “Accidentul”, escrocheriile cibernetice… Puneţi aici şi desfiinţarea a sute de întreprinderi, defrişările, jongleriile imobiliare, falimentările voite, mulţi profitând din plin de credulitatea şi naivitatea românilor. Cam atât am avut de spus la subiectul acesta.

Demostene ȘOFRON