Echilibru

RADU VIDA

Contează!
Fiecare palmă de pămînt, fiecare regiune, fiecare ţară. Iar în contextul încordărilor europene, în ceea ce priveşte criza dintre Uniune, SUA şi Rusia, Polonia este un pion important. Foarte important, chiar. Lăsăm deoparte trecutul îndepărtat. Şi asta, nu pentru că resentimentele reciproce nu se repercutează şi în zilele noastre. Mai ieri-alaltăieri, însă, concertul politicii poloneze a dus la înrăutăţirea relaţiilor cu Moscova. Varşovia s-a folosit de apartenenţa la NATO pentru a forţa lucrurile şi a încuraja acţiunile nesăbuit portocalii din Ucraina, dînd astfel apă la moara extremei drepte. Şi, nu greşim cu nimic afirmînd că organizaţii pronaziste (Sectorul de Dreapta, spre exemplu) au înflorit sub oblăduirea încurajărilor poloneze. Rusofobia a devenit, ca şi la noi, dealtfel, una dintre componentele politicii, îndreptate, pînă la urmă, împotriva unui vecin. A fost tot fumigenă politicianistă, pentru că poporul polonez nu s-a bucurat deloc de războiul fratricid din ţara vecină, Ucraina.

Contează!
În echilibrul stabilit între state s-a produs o fisură cînd Polonia a cerut, cu ton aproape de istericalele muierilor la vîrsta incertitudinilor, a cerut, zic, baze militare americane cu un număr mare de soldaţi şi armament sofisticat, efective străine, doar de dragul de a arăta Rusiei că şi Polonia poate juca un rol egal în fărîmarea continentului. Acum, se pare, lucrurile s-au mai domolit. O demonstrează vizita, la noi, a preşedintelui Senatului polonez, domnul Bogdan Borosewicz. În comunicatul dat cu privire la discuţiile cu ministrul de externe, domnul Titus Corlăţeanu, domnia sa n-a vorbit despre noi arme, îngrozitoare, ci despre asigurarea securităţii… energetice, cordialitatea relaţiilor transatlantice şi cooperarea în cadrul Parteneriatului Strategic. Într-o ţară ca a noastră, unde politicienii şi Istoria au creat un front antirusesc de mare respiraţie, cei doi demnitari au avut un discurs echilibrat, realist, neinfluenţat nici măcar de evenimentul de marcare a 75 de ani de la Cel de al Doilea Război Mondial. A fost însă în firea lucrurilor să se discute despre cooperarea în materie de securitate în formatul România-Polonia-Turcia, sprijinul politic şi economic parteneriatului din Vecinătatea Estică şi, desigur, sprijinul pentru R.Moldova de a se integra în UE. Nu în contra Rusiei, ci ca un proces firesc, de extindere a UE.

A contat şi contează Ucraina!
Dar, se pare, nebunia provocată de infantilismul răzbunător faţă de Rusia a trecut. Sînt absolut sigur că acest lucru s-a datorat şi vizitei noului secretar general NATO la Varşovia. Şi, pentru prima oară de la declanşarea conflictelor din Crimeea şi Estul Ucrainei, discursul belicos a fost înlăturat. Iar Jens Stoltemberg a dat glas dorinţei statelor de a nu se întoarce la catastroficele consecinţe ale Războiului Rece. Demnitarul NATO a spus că în Polonia se va înfiinţa doar un grup de avangardă în cadrul Forţei de reacţie rapidă. Altceva! Cu totul şi cu totul altceva decît au cerut forţele ostile Rusiei. Acest lucru, sînt sigur, încurajează Rusia la continuarea dialogului. Atît cu ţările vecine, printre care opinia Bucureştiului şi Varşoviei au o mare importanţă, cît şi cu NATO (chiar dacă, la acest moment, cei mai importanţi analişti de pe mapamond consideră că această relaţie este supusă crizei sistemice; numai că, şi aici, diplomaţia Stoltemberg a lăsat o portiţă, afirmînd că nu pune la îndoială actul fondator Rusia-NATO).

Într-o lume încolţită de criză economică, şomaj şi boli, nu de idei revanşarde şi nici de sancţiuni economice este nevoie. Ci de analiză lucidă, fără ură şi părtinire, şi, mai ales, de soluţii constructive. În care fiecare ţară să se regăsească cu un plus de apropiere între popoare.
Altfel…