După ureche…

Radu VIDA

Adică: total neprofesionist, fără pic de ştiinţă a ceea ce realmente trebuie făcut. Mă refer – v-aţi dat seama, cred! – la modul în care înţeleg oamenii de la noi să se trateze.

Nu e nevoie să fii medic pentru a realiza că, în lumea modernă, există medicamente şi… medicamente. Că ele sînt, în principiu, nocive, dar dincolo de reacţiile adverse, ajută la vindecarea unor boli.

Dacă…

1). Apelăm la adevăraţii specialişti; 2). Ne ţinem de recomandările lor; şi 3). nu ne batem joc de corpul nostru prin tot felul de abordări fantasmagorice ale bolilor de care suferim.

Intenţionat n-am chemat un medic să explice ce şi cum în cestiunea cu gestionarea corectă a medicamentaţiei. Vreau ca, în acest editorial, să coborîm limbajul ştiinţific la nivelul cunoaşterii comune. Şi, dacă se poate, să dregem ce mai e de dres.

Dacă e să începem cu începutul, atunci nu putem trece peste reclamele din presă. La televizor, la radio dar şi în presa scrisă apar tot felul de reclame. Sigur: lumea farmaciştilor a prosperat în ultimii ani şi profită de naivitatea unor „pacienţi” care se tratează… cum am spus în titlu. A cam apus sfatul Babei Safta, înţeleapta satului, care ştie şi să moşească, dar şi puterea leacurilor din cele plante. Acum există televizoru’, cel care ne bagă pe gît tot felul de unguente, poţiuni, loţiuni şi alte cele. Şi lumea le încearcă. În pieţe, pe diverse tarabe, la tîrguri sau sărbătorirea oraşelor , moda e ca prezenţa celor care culeg plante de te miri unde să fie nelipsită. Cioboţica nucului şi nucuşoara cucului fac minuni şi la unghiile de la picioare, şi la zonele intime, dar previne şi căderea părului şi îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului, inimii, plămînilor şi pancreasului. E ca şi cum am zice că piuliţa de 8 mm se potriveşte şi la şurubul de 16 şi la cel de 22, să zicem. Ba strînge şi două piese de lego a cîte 2 grame, dar şi patru de cîte 2 tone fiecare.

Scriu aceste rînduri în urma unei întîmplări aproape tragice, în care părinţii unei copile şi-au tratat odrasla după sfaturile… internetului. Iar medicii abia au salvat-o din ghiarele morţii. Nu are importanţă nici unde, nici cine. Dar e de reţinut că, pînă la urmă, tot la medic s-a ajuns. Şi… noroc că n-a fost prea tîrziu. Ei, bine, nu cred că trebuie să vă spun că reclamele din presă sau sfaturi pe internet nu au nici un fel de gir al vreunui specialist. Sau, în orice caz, redacţiile nu pot controla eficacitatea sau, din contră, efectul advers al unui medicament sau tratament. Şi, să ne înţelegem: reclamele din media se adresează, sau aşa ar trebui să fie, deci au ca public ţintă nu individul. Ci potenţialii achizitori: farmaciile. Aţi observat, probabil, că pînă şi vestitele rubrici „sfatul medicului” au decenţa de a invita pacientul la un medic de specialitate. Nu de alta, dar vorba aia: unul nu-i ca altul, şi toţi sîntem diferiţi. Cu alte cuvinte, răspundem în mod diferit la acelaşi tratament.

Şi, dacă tot am afirmat că farmaciile ar trebui să fie beneficiarele reclamelor de medicamente, mai trebuie să facem o precizare foarte importantă. Dacă tot mai des auzim sloganul după care vrem o ţară ca afară, apoi trebuie să ştiţi, dragilor, că „afară” nu primiţi de la farmacii nici un antinevralgic, aşa, pe vorbă dulce. Reţeta spune dacă pentru o anume durere puteţi lua panadol, sau ibuprofen, sau, voltaren… Nu mai vorbesc de bolile într-adevăr grave. Fără reţetă nu primiţi nimic! Chiar dacă vă tăvăliţi pe jos. Ştiţi de ce şi singuri: pentru că nu e normal să ne tratăm după ureche, pentru ca, mai apoi, să mergem la medic şi să acuzăm pe cei care au o grămadă de şcoli de… incompetenţă. Că nu pot ei rîni, după ce am feştelit-o noi!

De acord?