Drepţi! Culcat!

Radu VIDA

Comenzile de mai sus spun cîte ceva celor „expiraţi” şi nu spun nimic celor care, la rîndul lor, urmează să fie. „Vechi”, ca să-l cităm pe conu Caragiale. Celor de la Inscop Research li s-a ordonat „tîrîş marş!” Şi s-au executat „întocmai şi la timp”. Au luat 1085 de persoane, şi-au permis 3% marjă de eroare la un grad de încredere de 95% şi… „la atac!” Au sondat, adică, şi au dat publicităţii.

Cică: 58,4% dintre respondenţi au fost de acord cu reintroducerea stagiului militar obligatoriu. 31,1% – nu! Cei mai săraci vor la oaste. Cei mai avuţi – nu! Cei mai tineri – nu! (cu toate că cei cuprinşi între 18 şi 34 de ani vor asta în proporţie de 48%). Iar cei mai în vîrstă, nostalgici şi cu dorinţa de a muri şi capra vecinului (a tînărului, mai bine spus) au vrut să completeze şi cîte două formulare. Numai să meargă lumea la răzbel! Mai consemnăm două cifre spre adîncă cugetare: 61% dintre bărbaţii chestionaţi vor serviciu militar obligatoriu şi 55% dintre femei, aşijderea.

Argumentele pro au fost dintre cele mai… folclorice: cum că nu-i bărbat acela care n-a făcut armata! În spatele unor răspunsuri, (anonime, desigur), au fost descifrate şi semnele unor spaime. Îndreptăţite, din moment ce „duşmanul… nem culcăte!”. Iar Rusia, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Marea cea Mare dovedesc tot mai accentuate tendinţe duşmănoase faţă de ţărişoară.

Evident că soluţia armatelor profesioniste este cea mai agreată în lumea largă. N-am zis „modernă”, pentru că şi unele ţări, rămase în secolul XVI, şi-au făcut din apărare o profesie. Am făcut armata şi pot să spun cu mîna pe inimă că, în condiţii normale, nu este nevoie de ea. Nu acolo se învaţă, dar cu siguranţă, acolo se perfecţionează chiulul, furtişagul, minciuna…, iar contribuţia la imbecilizarea fiinţei vine cu un aport consistent. Cu toate că, recunosc, mulţi dintre conaţionali au văzut pentru prima oară un tren, au ieşit într-un perimetru urban, au învăţat buchea şi au apucat la „prima dragoste”. Toate astea în armata de dinainte de ’89. Numai că nici una dintre aceste „sarcini” n-ar trebui să revină armatei. Serviciul militar obligatoriu, realizat de către fiecare cetăţean, bărbat sau femeie, a avut cîteva carenţe fundamentale. Repetate în cele mai bine înzestrate armate şi perpetuate chiar în condiţiile în care sistemul politic era altul decît cel propovăduit de dictatură. Aceasta este şi cauza pentru care cele mai multe ţări au renunţat la serviciul militar obligatoriu.

Nu mă dau expert şi nici nu vreau să speculez pe subiect. Există însă cîteva ţări în lumea asta care au rezolvat, mai mult decît onorabil, şi cu eficienţă maximă, problema pregătirii populaţiei pentru un eventual… Doamne fereşte! Stagii scurte de 1-2 săptămîni, eventual 1-2 luni, pentru cei care termină studiile superioare, găsirea locului pentru fiecare fiinţă într-un eventual angrenaj ce presupune confruntarea şi, nu în ultimul rînd, filtrarea celor care să susţină operaţiunile militarilor profesionişti, ar fi mult mai benefice decît belingăreala de 1-2 ani prin cele cazărmi. Pradă curată, loc de matrapazlîcuri şi spaţiu de manevră pentru eventualii penali din civilie. Iar experienţele unor ţări ca Austria, Israel sau Germania sînt edificatoare în acest sens.

Neîndoielnic că cele spuse sînt păreri ale unuia care a făcut armată cinstită (!) de 1 an şi 4 luni, şi, mai apoi, curs de ofiţeri în rezervă după absolvirea facultăţii. Cea ce nu înseamnă că ştiu totul despre acest subiect. Ştiu însă că, indiferent de pregătirea militară, în sensul cunoaşterii tehnicii de luptă moderne (pentru că lumea se schimbă cu viteza electronicii, pe care l-am descoperit nu demult), e nevoie de insuflarea acelui patriotism, mult-hulit de unii, şi care a ţinut şi va ţine aprinsă, în continuare, flacăra în sufletul celui care trebuie să facă un pas spre mizeria războiului.
Dar, dacă nu există această motivaţie…