Dragnea Growth

Unul dintre lucrurile mai puţin băgate în seamă la recentul congres (mă cam trec fiorii când scriu cuvântul ăsta, oare nu se poate găsi o altă denumire?) al PSD este ceea ce Liviu Dragnea a numit proiectul Growth, ce ar avea “în vedere crearea unor condiţii adecvate pentru creşterea copiilor celor care muncesc”. Citatul aparţine actualului preşedinte al PSD, însă mie tare îmi pare că seamănă leit cu enunţurile de pe la alte congrese, de dinainte de ’89. Dar să lăsăm deoparte stilul exprimării şi să încercăm să ne ocupăm de conţinut.

Enunţul domnului Dragnea cuprinde o serie de deziderate, foarte dezirabile de altfel, însă ceea ce lipseşte din “program” sunt metodele prin care ar putea fi atinse aceste ţeluri. Să facem un scurt rezumat.

Viitorul imaginat de şeful partidului aflat la guvernare cuprinde “facilităţi pentru deplasarea la locul de muncă”, “deduceri pentru asigurări de sănătate private”, “grădiniţe cu program prelungit, after-school în toate şcolile din România şi nu numai” (oare ce înseamnă acest “nu numai” – programul are o dimensiune transfrontalieră?), “asigurarea transportului pentru elevi, nu doar în mediul rural, ci şi în mediul urban”, “condiţii excepţionale de educaţie”, “venituri din ce în ce mai mari pentru dascăli”. Programul ar mai include “un pachet special de măsuri de sprijin pentru tinerii români” care să îi ajute să: 1. “aibă un loc de munca bine plătit sau să-şi deschidă o afacere”; 2. “să-şi poată permite o locuinţă doar a lui”; 3. “să-şi întemeieze o familie şi să îşi poate creşte copiii”. De asemenea, sunt dorite “zile libere pentru părinţii care îşi duc copiii la medic”, “alternative pentru orarul ghişeelor după orele de lucru”, “reducerea drastică a birocraţiei”, “asigurarea unui concediu decent pentru fiecare salariat inclusiv pentru pentru cei din sectorul privat” şi “venituri mai mari şi măsuri de sprijin pentru pensionari”. Nu în ultimul rând sunt prevăzute “o regândire a ritmului de dezvoltare a infrastructurii” care să facă “din România un hub regional de transport”, o “politică agrară bine coordonată, bazată pe subvenţii puternice” care să facă “din ţara noastră un furnizor major de alimente pentru întreaga Uniune Europeană”, “revizuirea legislaţiei în domeniul vânzării terenurilor agricole”, investiţii în “industriile energiei şi resurselor”, un program de “redeschidere a minelor cu operabilitate ecologică, în principal a minelor de cărbune din bazinele industriale”, alte investiţii în hidrocentralele, termocentralele şi în extracţia de petrol şi gaze din Marea Neagră. Alte ţeluri vizează “o infrastructură de sănătate puternică”, “îmbunătăţirea radicală a veniturilor personalului medical” şi încurajări “fiscale şi legislative în investiţiile private în domeniul sănătăţii”.

Mai sunt şi alte lucruri strălucitoare în acest program, însă eu am obosit şi să le enumăr, aşa că mă opresc aici, nu înainte însă de a reproduce încă o memorabilă cugetare a domnului Dragnea: “Proiectul de ţară e ca adevărul: îl găseşti acolo unde nici nu te gândeşti să cauţi. Umblăm cu el pe nas, aşa cum umblă bunicul cu ochelarii, şi n-am ajuns încă la oglindă.”

Extrem de exact, nu-i aşa? Căci, din câte se pare, domnul Dragnea nu a ajuns încă la oglindă. Dacă ar fi făcut-o, ar fi putut vedea, cu sau fără ochelari, că, până una-alta, datoria externă a ţării a crescut alarmant, investiţiile sunt cvasi-inexistente, leul a luat-o la vale, inflaţia s-a majorat şi salariile au scăzut.

Viorel DĂDULESCU