Dosare

RADU VIDA

Din nevoie e… nevoie de ele. Dosarele închid în sinea lor cea mică, date, care, în mare măsură, folosesc pentru aduceri aminte. De bune şi rele. De tot ceea ce am comis sau au comis alţii. Rămân acolo, în adormire, şi ies la lumină doar când trebuie să ne amintim: de o cifră, un nume, o năzbâtie sau, din contră, o faptă bună.

Important, spuneam.

„Dosarele” au vârstă înaintată şi, asemenea scrisului, se află printre cele mai vechi îndeletniciri ale omului. Sau, mai exact, se adună date încă de când am început să scriem. Din acest motiv ştim ce şi cum cu înaintaşii şi putem coborî pe scara istoriei până când lumina scrisului pâlpâie. După… e mai greu. E pe ghicite, cum s-ar spune. Chiar dacă faptele materiale şi imateriale vorbesc şi ele.

Nu cu multă vreme în urmă, dosarele se… umpleau cu creionul chimic. O întreagă lume se află… îndosariată. Pe diferite subiecte.

Printre ele şi starea de sănătate a populaţiei.

Boli, intervenţii, tratamente, sanatorii, cure… Şi toate astea pentru a şti. A putea continua. Şi a menţine starea de bine a fiinţei. Printre necazuri – cele psihice, fizice, vaccinări, băi… Ce mai! Tot… tacâmul. Unii ţineau la secret toate astea, alţii le ofereau doar medicului curant sau celor foarte, foarte apropiaţi. După cum, altora nu le păsa, pentru că ori erau sănătoşi, ori chiar au lipsit de la coada unde se împărţea secretomania despre propriul corp.

Acum apare dosarul electronic.

Mai rapid, mai eficient. Dar şi mai periculos, mai expus privirilor curioase, mai vulnerabil. Va da multă bătaie de cap platforma CNAS DES-CNAS.RO

Nu de alta dar avem experienţe multiple şi,de cele mai multe ori, neplăcute, cu cardurile de sănătate. Unii n-au înţeles în ce secol ne-am născut şi vorbesc de cifra malefică. Alţii, mai cu picioarele pe pământul secolului XXI, se împiedică de neputinţa de a face faţă defecţiunilor sistemului electronic. Dar, până la urmă, cu toţii au ajuns să fie mulţumiţi că, iată, există un control asupra a tot ce mişcă în legătură cu sănătatea noastră. Cu tratamentul disfuncţiilor.

Doar că „dosar electronic”… Locul acela virtual în care se povesteşte despre fiecare părticică din noi afectată de giumbuşlucurile naturii sau de trecerea timpului.

Hackerii îşi freacă palmele. O nouă piaţă comercială, imensă, plină de surprize, se deschide în faţa lumii. Şi noi, zice-se, facem parte din această lume. Aşa că s-ar putea ca datele noastre cele mai intime să fie de vânzare. Pentru pungaşi. Dar nu există alată cale. Mergem înainte. Ce era scris cu creionul chimic rămânea în cabinetul medicului. Acum, toate necazurile, defecţiunile, bolile ascunse, se vor regăsi în „nori”. Acolo unde, cu un cod numeric personal şi un cod de casă se va putea intra. Cu fineţea specialistului sau cu bocancii infractorului. Va trebui să ne învăţăm psihicul că nu există intimitate perfectă. Doar speranţă că, vezi doamne!, bandiţii informaţiilor nu ne vizează chiar pe noi. Grea treabă! Dar absolut necesară. Pentru că viaţa merge înainte, iar cine face contra vântului…