Dincolo de cifre

… făclia: cuvânt de o melodioasă ameninţare.
O vreme. Şi alte vremi. Şi doar flacăra scăpărând rătăcitoare în întuneceala minţii, aduce aminte de vrerea marelui Shakespeare. Lumina ei, a flăcării nemuritoare, a reuşit să dea sens şi contur până şi enigmaticei propoziţii: „Eu sunt al tatălui tău duh. O vreme sunt osândit să rătăcesc în noapte…”
Apoi s-au iscat cuvinte, cuvinte, cuvinte…
Şi umbrele s-au transformat în certitudini în adevăruri de neclintit. Iar limba de foc a luminat, deopotrivă, şi înaintaş, şi urmaş. Nu e nici o greşeală de exprimare. Noi existăm, ca leat 2017, la flacăra încălzită cândva, de gazetarii care au făcut ca umbra să primească consistenţa realului. Iar făclia ei luminează, şi acum, cele texturi.
Oamenii au obiceiul să asculte bătăile muzicale ale cifrelor. Iar clopotele dinlăuntrul lor dăngăne: 8000. Cifră care, fără să vrem, măsoară urcuşuri, şi coborâşuri; coridoare înguste şi autostrăzi largi; încăperi minuscule şi palate de bal mascat; cochetării nevinovate şi amănunte care contează. Am fost şi eu, şi ai mei, reporteri peste Timp, când în tainiţele catacombelor, când în donjonurile măreţelor realizări ale semenilor. Am pus pe strune munca cinstită întru lumină şi efortul creator al aproapelui de a nemuri fiinţa, dar am şi huiduit din rărunchi încercările de făcătură ale Tartarului de mahdiu întru întunecate califate. Da: am luminat… lumină şi am pus zîmbet de foc întunericului. Restul? Vorba marelui Will: e tăcere. Nu înainte însă de a fi părtaşi cu soarta celor dioscuri, împărţind, asemenea fraţilor Pollux şi Castor, iadul suferinţei şi raiul zeilor şi petrecând o zi din două printre iluziile nemuririi.
S-o fi adunat pontă în cuibul celor 8000 de numere? Cu siguranţă. În tentacularul mediu al civilizaţiei, noi jurnaliştii de la făclia am fost şi adevăr de cluj, dar şi capabili de singurătate. Dăruind mulţimii şi gând înaripat, şi faptă bună, şi colaboratori de marcă, şi abandonuri multiplicate… Dar niciodată n-am capitulat pe de-a-ntregul.Chiar în sărăcie şi anonimat, ne-am îndeplinit… pontifice faţă de cetate şi oamenii lui.
Cu dilecţiune.
Radu VIDA