Dilema lui Tăriceanu

Astăzi expiră termenul avansat de președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, până la care aștepta ca premierul României, Viorica Dăncilă, să restructureze guvernul. Acest ultimatum dat de șeful Senatului a venit pe fondul unor nemulțumiri apărute în contextul rectificării bugetare, liberal democrații invocând faptul că bugetul a fost construit nerealist și, totodată, reclamând incapacitatea administrativă de a pune în aplicare proiecte importante de investiții. Toate bune și frumoase, numai că dacă stăm să ne gândim, este pentru prima dată în cei mai bine de doi ani și jumătate de guvernare când partidul lui Călin Popescu Tăriceanu îi atrage atenția partenerului său de coaliţie, PSD, că nu este eficient în actul de guvernare și că promisunile făcute nu au fost respectate, amenințând că dacă „guvernarea se poticneşte şi nu poate să ofere cetăţenilor ceva care să merite”, cei din ALDE nu sunt dispuşi la infinit să „cauţioneze promisiuni”. Mai mult, Tăriceanu arăta că liberal democrații nu doresc să facă parte dintr-o guvernare impotentă. E clar că ALDE nu se simte deloc bine și încearcă să găsească soluții din timp pentru a nu mai avea parte de o experiență precum cea din luna mai, când la alegerile europarlamentare nu a reușit să obţină pragul electoral de cinci la sută. Tăriceanu a sperat că îi va determina pe partenerii din PSD şi pe cei din Pro România să-l susţină pe el ca şi candidat comun la alegerile prezidenţiale din acest an, lucru care constituia o gură de oxigen şi pentru ALDE, deoarece dădea o mult mai mare vizibilitate acestei formaţiuni. Cum acest plan e imposibil de a se realiza, Tăriceanu caută alte soluţii pentru a-şi salva partidul. Numai că şeful Senatului nu ştie cum să procedeze mai bine pentru a-şi relansa formaţiunea politică: să rămână la Guvernare sau să treacă în opoziţie. A fi sau a nu fi la guvernare, aceasta este întrebarea hamletiană la care se reduce dilema lui Tăriceanu. La prima vedere, fiecare dintre aceste opţiuni are avantajele sale. Dar la o evaluare mai atentă, reiese că ieşirea de la guvernare ar reprezenta pentru ALDE un dezastru. În primul rând, liberal democraţii ar pierde locul doi în stat, adică funcţia de preşedinte al Senatului, ar rămâne fără pârghiile de control asupra unor resurse importante, iar Tăriceanu s-ar putea trezi fără imunitate parlamentară. Dar, pe lângă acestea, cel mai mare risc pentru partid ar fi ca o mare dintre membri să nu urmeze decizia de a trece în opoziţie şi să aleagă să intre în PSD pentru a-şi păstra funcţiile şi pârghiile de control ale puterii. Cu siguranţă, şi premierul Viorica Dăncilă a luat în calcul aceste riscuri la care s-ar expune Tăriceanu şi partidul său dacă ar ieşi de la guvernare, tocmai de aceea nu s-a lăsat impresionată de ultimatumul şi ameninţările şefului Senatului. Dimpotrivă, a anunţat că în această săptămână va trimite preşedintelui Klaus Iohannis propunerile pentru portofoliile din Guvern ale căror interimate au expirat în 15 august. Aşa că nici vorbă să satisfacă pretenţiile lui Tăriceanu legate de restructurarea Guvernului.

Cosmin PURIȘ