Despre cât de rău este Pilonul II de pensii

Pe la începutul acestei săptămâni, premierul Mihai Tudose a încercat să facă lumină asupra intenţiilor guvernului privind Pilonul II de pensii, al pensiilor private obligatorii. Povestea este mai veche, aşa că nu strică să ne reamintim cum au decurs lucrurile până acum.
Imediat după investire, ministrul Finanţelor, Ionuţ Mişa, a declarat că se vrea desfiinţarea Pilonului II, afirmaţie ce le-a dat fiori mai tuturor analiştilor economici, care s-au grăbit să ia poziţie împotriva unei asemenea măsuri. Boroboaţa lui Mişa a fost oarecum atenuată de însuşi Liviu Dragnea, care a spus la doar câteva ore după ce noului ministru i-a scăpat porumbelul din gură că nici vorbă de aşa ceva.
Prin august, premierul Tudose a recunoscut că la Ministerul de Finanţe se “lucrează” la Pilonul II şi a avansat ideea că sunt luate în calcul trei variante: de a lăsa lucrurile aşa cum sunt, de a diminua cota Pilonului II sau de oferi posibilitatea cetăţenilor să opteze între a contribui numai la Pilonul I (pensia de stat) sau şi la Pilonul II. Tot Tudose a afirmat că fondurile care administrează Pilonul II îşi reţin un comision prea mare şi că populaţia este astfel păgubită. Nici de această dată, reacţia publică nu a fost favorabilă. Asociaţia analiştilor financiari CFA România a averizat că reducerea contribuţiei la Pilonul II ar avea consecinţe negative, deoarece viitorii pensionari vor avea de pierdut nu doar din sumele care nu vor fi virate în conturile ce le apartin, ci şi din lipsa randamentelor pentru respectiva contribuţie. Tot CFA a apreciat că “randamentul Pilonului II de pensii a acoperit inflaţia şi a adus un profit real celor peste 7.000.000 de contributori”.
Acum, premierul susţine că Pilonul II va deveni opţional, că populaţia va putea alege între Pilonul I şi Pilonul II, că oamenilor le va fi prezentată o analiză ca să vadă unde este mai bine să-şi depună contribuţia la pensie, dar a uitat de comisioanele prea mari.
Ca de obicei, aceeaşi bâjbâială declarativă. Să vedem cam cum ar putea sta, de fapt, lucrurile.
Pensia privată obligatorie a fost introdusă în 2008 pentru toţi angajaţii care aveau atunci până în 35 de ani. Acum, la Pilonul II participă peste 6,8 milioane de români cu 5,1% din salariul brut, iar din 2008 până în prezent li s-au adunat în conturi circa 7 miliarde de euro. Banii nu stau la saltea, ci sunt investiţi de fondurile care administrează Pilonul II. De fapt, conform Programului de Convergenţă trimis de Ministerul de Finanţe Comisiei Europene, contribuţia ar trebui să fie mai mare: de 6%. Dar, din motive de lipsă de bani, şi acum participaţia este de numai 5,1%.
Şi iată că am ajuns la miezul problemei: nu sunt bani pentru pensiile actuale, care, după cum se ştie, sunt achitate de cei care sunt angajaţi în prezent. Treaba a fost confirmată, indirect, de însuşi ministrul de Finanţe, care a recunoscut că deficitul la fondul de pensii este de 14,1 miliarde în acest an şi va ajunge la 17,2 miliarde lei anul viitor, dacă nu se indexează pensiile cu inflaţia. Aşa că guvernul se străduie să facă cumva rost de bani şi de aici toată tevatura cu cât de rău este Pilonul II.
Eu nu m-aş mira defel ca analiza despre care vorbeşte premierul să ne spună că situaţia cu Pilonul II este catastrofală. Dar, aşa să fie oare?
Viorel DĂDULESCU