DEPĂRTĂRI DE… FOARTE APROAPE

     • de vorbă cu prof. Xia Junsuo, director al Institutului Confucius Cluj-Napoca •

– Sunteţi de mai bine de 4 luni, directorul Institutului Confucius din Cluj. V-aţi format o părere despre colţul nostru de lume?

– Ştiam şi înainte de România. Universitatea la care eram angajat avea şi are colaborări cu Universitatea Babeş-Bolyai. Am lucrat la departamentul de relaţii internaţionale şi mi-am format o părere despre ţara dumneavoastră.

– V-aţi schimbat-o între timp?

– Trebuie să vă spun că am avut chiar şi o experienţă directă. În 2013 am fost pentru prima oară în România. Şi, sincer, mi-a plăcut. Oricum, chinezii sunt prietenii României de atâta timp, încă de dinainte de 1989. Cunoaştem multe despre ţara dumneavoastră, multe personalităţi de rezonanţă mondială…

– Nu neapărat din dorinţa de a vă contrazice, dar noi vă cunoaştem de pe vremea spătarului Milescu, ca să nu zic că, oarecum, am fost şi noi parte a Drumului Mătăsii.

– Şi, dacă tot aţi adus vorba, ştiţi că guvernul chinez reface, la alţi parametri, această importantă cale de comunicaţii. România are un rol important în dezvoltarea acestui traseu. Iar Institutul „Confucius”primeşte noi valenţe în a disemina cultura chineză şi a apropia popoarele de pe acest lung traseu întru punerea bazelor unor cooperări avantajoase şi, desigur, de durată.

– Sigur, sunt întru totul de acord cu dumneavoastră. Trebuie să remarc însă că, astăzi, China şi România se află doar la un click distanţă. Iar românii cunosc multe despre milenara cultură a ţării dumneavoastră. Care este, însă, rolul învăţării limbii chineze. simţiţi nevoia de a face cunoscută această limbă şi de a ne putea înţelege şi de… aproape?

– Primul rol al învăţării limbii este acela de a introduce pe învăţăcel în lumea şi cultura Chinei. O lume aparte, să recunoaştem. Limba este purtătoare a culturii şi pentru orice român care doreşte să înveţe cu adevărat ce înseamnă China, ar trebui să intre în directă legătură cu limba noastră. Acum, China este o ţară tot mai dezvoltată, iar economia noastră a ajuns să concureze cu cele mai performante entităţi din această lume. Ştiţi că, mulţi indicatori arată că suntem pe locul doi în această mare şi globală competiţie. Deşi istoria RP Chineză nu este aşa de lungă…

– Da, doar că se măsoară în multe secole…

– Sigur, istoria noastră are mai bine de cinci mii de ani, dar eu vreau să vorbesc despre reformă şi deschiderea către Vest a ţării noastre. Sunt doar treizeci de ani de atunci, iar China s-a dezvoltat şi s-a schimbat foarte, foarte mult. Cu toate acestea, cunoştinţele omenirii despre noi sunt destul de superficiale. Am umblat mult, dar am şi stat în China. Poate şi mai mult. Şi am să vă spun o poveste: Un prieten a călătorit în Germania şi a locuit la o onorabila familie de acolo. Nu mică i-a fost surpriza când a fost întrebat dacă chinezii împart, câte doi, aceiaşi pereche de pantaloni? Sau dacă avem televiziune în culori? Vă puteţi imagina ce percepţie există despre ţara care are a doua economie a lumii? În care nivelul de trai a crescut simţitor, iar viaţa s-a adaptat celor mai moderne cerinţe? Din România, până în Germania şi America există asemenea… îndoieli, nedumeriri.

– Din păcate, pentru asemenea percepţii suntem de vină şi noi, presa, pentru că ne-am… specializat în a prezenta doar porcăriile şi nimicniciile unei naţii. Asta ca să nu spun că şi jurnaliştii chinezi s-au luat după occidentali, şi prezintă, în multe cazuri, doar partea întunecată a lucrurilor dintr-o ţară sau alta.

– Da… (gânditor)… în 2016 summit-ul G20 a avut loc la noi, în Hanzhou. Un oraş foarte mare, cu o populaţie foarte mare şi un trafic pe măsură. Atunci, însă, în zilele summit-ului, traficul era redus la minimum. Guvernul provinciei a rugat cetăţenii să dea dovadă de înţelegere. Iar chinezii din acea parte de lume au înţeles această nevoie de a lăsa lucrările să se desfăşoare în linişte şi deplină securitate. Aşa că şi-au parcat maşinile şi în Shanghai, şi în alte localităţi apropiate sau mai depărtate.

– Popor disciplinat…

– Da. Dar presa internaţională, americană în special, a consemnat că în Hanzhou nu există maşini, aşa că nu poate fi un oraş aşa de bogat pe cât se povesteşte. Căci fără maşini, ziceau ei…

– Probabil că şi acest exemplu este unul din motivele pentru care v-aţi răspândit în lume şi Institutele Confucius duc mesajul limbii şi culturii noii Chine în toate colţurile lumii. Care sunt direcţiile în care vă concentraţi, aici, la Cluj-Napoca, pentru implementarea acestor deziderate?

– Pe lângă cursurile de limbă şi cultură chineză, Institutul Confucius de aici colaborează cu mai multe şcoli din oraşul dumneavoastră. Avem rezultate foarte bune la Liceul „Gheorghe Lazăr”, „Şincai”, Şcoala generală „Titulescu”, dar există extensii şi la Hunedoara sau Arad. Aş dori să profit de amabila dumeavoastră invitaţie de a mă adresa cititorilor ziarului „Făclia” şi să transmit gândul nostru de bine şi pentru a primi oferte din partea altor şcoli din municipiul şi judeţul dumneavoastră pentru colaborări sub diferite forme. Vrem să introducem cursuri de limbă chineză, ca limba a doua de studiu, în cât mai multe licee de aici. Cu profesori chinezi, desigur. De altfel, Ministerul Educaţiei a trecut o lege pentru introducerea limbii chineze ca a doua limbă de studiu în anume licee din ţara. Şi sunt la curent cu faptul că Ministerul Educaţiei, Universitatea Bucureşti şi Institutul Confucius lucrează la scrierea unui curriculum de limbă chineză pentru învăţământul liceal din România. Ar trebui să fie adusă, cât de repede posibil, la cunoştinţa publicului larg. Spre dezbatere şi îmbunătăţire. Sigur, avem programe de studiu gratuit şi pentru studenţi, iar trecerea unui examen HSK face posibilă accederea, cu bursă din parte statului nostru, pentru studii aprofundate în China.

– Ştirea momentul este că…

– În 13 martie, a.c. începe o nouă rundă de cursuri de limbă şi cultură chineză, în care sunt cuprinse şi caligrafie şi Tai chi quan. Şi aşteptăm înscrieri cât mai multe pentru 2017.

Interviu realizat de

Andreea AVRAM

şi

Radu VIDA