Denigraţi! Sigur rămîne ceva jeg…

Radu VIDA

Prinţul Harry al Marii Britanii pleacă din armată. S-a plictisit. Roşcovanul are totuşi un mesaj interesant pentru supuşii Graţioasei Sale Majestăţi, Regina Elisabeta a II-a: să reintroducă serviciul militar obligatoriu. Îi dă mîna, zic, pentru că el, ca moştenitor al tronului, nu are nici o treabă cu mizeria din armata adevărată. Asta, una la mînă şi, pe urmă, ştie că britanicii iubesc Casa Regală şi tot ce spun ei e bine pentru popor. Şi orice bazaconii le-ar băga în cap, ar fi înghiţite pe nemestecate. Şi cotate ca gînduri bune pentru patrie, regat şi celelalte.

Spun asta pentru că, în ultimii 25 de ani, n-am auzit decît huiduieli la adresa României. Cele venite de peste graniţe nu mă miră. Şi nu le comentez, decît atunci cînd realmente au un mare coeficient de scîrboşenie. Cele din interior sînt ca nişte lovituri de măciucă. Şi dor. Tare.
Marele istoric Marius Gheorghe Diaconescu (?!) s-a dat la realizatorii de filme. Şi, sperînd să-şi lege numele de Sergiu Nicolaescu, îl vorbeşte mai mult decît rău. Creştineşte. Aşa cum a învăţat de la mămica lui. De mortuis…, zice istoricul, nihil nisi… malus. (Romanii spuneau „bene”,dar nu-i cazul la cozile noastre de topor.) Cică Marele regizor ar fi minţit. Că Mihai Viteazul n-ar fi fost primul unificator al tuturor românilor! Că şi dacă a fost, nu s-a gîndit la asta, ci doar la interese personale! Că MihaiViteazul n-a fost învingător la Călugăreni! Că, de fapt, a fugit în munţi şi a aşteptat ajutor de la principele Ardealului, Sigismund! Nu e adevărat nici că Mircea cel Bătrîn l-a înfrînt pe Baiazid la Rovine! Şi nici că Ştefan cel Mare a fost prieten cu Vlad Ţepeş! S-a legat, marele istoric, şi de întruchiparea lui Burebista! Şi îşi bate joc şi de filmul (Răsună Valea) din perioada în care, în România, chiar dacă nu la acel nivel idealizat, se mai şi muncea.

Să ne înţelegem: Perioada în care s-au făcut aceste filme este marcată de impunerea ideologică a hiperbolizării unor personaje. Dar filmul este transpunere artistică, chiar şi a istoriei, şi a muncii şi a… orice. Altfel, rămîne un amărît de copy)paste al unor realităţi fade şi pestilenţiale. Arta înnobilează. Şi nu minte! Ci creează modele. Iar atunci cînd filmul înfăţişează momente ale istoriei unui neam, scenele trebuie ridicate la nivelul dragostei supreme. Cîte „hiperbole” există în „Richard Inimă de Leu”sau „Henric al VIII-lea”? Îi dă mîna vreunui englez să-l facă mincinos pe Shakespeare? Cît adevăr şi cîtă… literatură este în „Robin Hood”, „Ducesa”, „Elisabeta, epoca de aur” sau Quillis? Nu ştiu ce istorie a citit Diaconescu. Cert este că, indiferent de denigrări, Burebista, Mircea, Mihai au făcut cîte ceva pentru ţara aceasta. Pe cînd marele cercetător…

Ajunge la noi pe calea Internetului o altă batjocură: sfidînd fibra optică, Family Vision, un site de glumeţi, cică, spune toate relele despre România. Spune, zic, în cuvinte deloc adevărate. Şi, ca să-mi dea dreptate, pozele care însoţesc textele denigratoare sînt superbe. Locuri şi oameni care fac cinste neamului acesta. Top pamflet, cică! Puteţi înţelege asta? În condiţiile în care un străin citeşte, dă la tradus şi chiar crede că există cel puţin 25 de motive pentru a nu vizita România!

Corul denigratorilor este mult mai mare decît cel prezentat în cele 4145 de semne din acest editorial. Solistă, de data aceasta, este actriţa, poetesa şi jurnalista (ea zice, ea crede) Ioana Crăciunescu. Susţine sus şi tare că, înainte vreme, n-a “lins”. N-o cred, dar e înduioşător să crezi despre tine că n-ai făcut compromisuri în vechiul regim. Ceea ce spune, însă, despre faptul că n-a făcut copii, îi aliniază efigia printre marii nemernici ai neamului (noroc că, din punctul meu de vedere, e actriţă de 2,5 lei, cît un pachet vechi de Carpaţi fără filtru): de ce n-a făcut copii? A fost întrebată de cei care o mai bagă în seamă. Şi, franţuzita, zice că n-a vrut să dea ţării alţi pionieri. Jignind, cu alte cuvinte, pe toţi cei care, fie şi în dictatură, şi-au făcut datoria. Şi au perpetuat specia.
Iată de ce în patria prinţului Harry lucrurile merg cu totul altfel decît aici, în Ţărişoară.