Decît “obrazul” fără “ciupeală”, mai bine micuţa ticăloşie…

Ilie CĂLIAN

Oricît de grave ar fi problemele României, “prestaţia” politicienilor României nu-ţi poate provoca decît un hohot de rîs, urmat, apoi, de o mare tristeţe. Cum poţi privi, altfel, ultimele declaraţii ale genialului tandem Blaga-Iohannis?! Despre Blaga ştiam de multă vreme cam cît îl duce mintea. Despre Iohannis, nici nu are rost să vorbim: nu era nevoie să se fi bălăcit mult în politică pentru a ne da seama că este o invenţie umflată cu pompa.

Nu ştiu cine l-a inventat şi cu ce scop. Am aflat şi eu, destul de tîrziu, că, în 28 mai 2007, cînd Iohannis era preşedinte al Forului Democrat al Germanilor din România, această organizaţie a obţinut, printr-o hotărîre a Judecătoriei Sibiu (preşedinte judecător: Maria Morar), dreptul de succesor al Grupului Etnic German – desfiinţat de regele Mihai în octombrie 1944, ca organizaţie pro-fascistă, conform obligaţiilor Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, impusă de Aliaţi. Deh, ce să spun?! Or fi greşit Aliaţii, iar Grupul Etnic German nu a fost o organizaţie pro-fascistă, aşa că Forumului Democrat German i se cuvin, în calitate de succesor, averile G.E.G.

Iată, însă, că Iohannis, după ce a scris, împreună cu Blaga, la UE, că sînt – ei, popularii – împotriva numirii Corinei Creţu drept comisar al UE pentru politica regională – vine acum, cu neruşinare (şi mă gîndesc mai ales la liberali, că ei sînt fiinţe mai “subţiri”, mai “rafinate” ca intelect şi “mai de salon”), să afirme că sînt bucuroşi că aşa s-a întîmplat – doar că ei aveau o problemă de procedură (Parlamentul României fiind singurul care îi audiază, după ce au fost numiţi, pe aceşti comisari.) Adică, dacă s-ar fi putut să moară capra vecinului PSD, cu riscul ca România să piardă acest post.

Nu zic că nu poate exista neruşinare mai mare decît asta. Un exemplu “vine mănuşă”. De la cine? Nu o să-i enumăr pe cei care îi ştiţi – de la Boc la Udrea -, ci vi-l readuc în atenţie pe acela care îl ştiţi bine şi îl ştie tot natul. Şi despre care nu voi uita nicio clipă că, deşi electoratul dat jos prin referendumul invalidat de “garanţii democraţiei” din SUA şi UE, îl votase de două ori ca primar general al Capitalei şi de două ori ca preşedinte al României. Cine uită asta şi se amăgeşte cu ideea că, la un moment dat, respectivul a obţinut mai multe voturi contra, se amăgeşte. Sînt în stare să pun pariu că, dacă i-ar permite Constituţia să participe la încă o alegere de preşedinte al României, Băsescu ar mai obţine tot cam vreo jumătate din voturi: îmi cunosc poporul, adică electoratul. Aşadar, după ce a “băgat strîmbe” la UE, Băsescu se declară şi el bucuros că avem un comisar aşa de important în persoana unei doamne propuse de PSD.

Dar asta n-ar fi nimic. Nu ştiu, nici acum, după atîţia ani, dacă Băsescu este pur şi simplu inconştient în legătură cu răul pe care îl poate face pe toate planurile (economic, politic, social, extern şi intern) prin declaraţii buimace – sau dacă asta este chiar plăcerea lui sadică, distructivă. Pentru că în ambele cazuri nu este vorba despre o diferenţă de IQ (coeficient de inteligenţă) – nu suficient de mare -, ci despre o gravă deficienţă de caracter. O vreme, credeam despre Băsescu că este imoral. Nu, el este amoral – în sensul că creierul său (mă refer la cortex) este dominat de pulsiuni strict biologice, cele specifice aşa-zisului creier reptilian, anterior, în evoluţia speciilor, apariţiei mamiferelor, acea porţiune situată între şira spinării şi ceafă, unde zicem că se situează creierul mic. Altfel spus, Băsescu este împins, în tot ceea ce face de creierul mic. Nu zic că nu poate utiliza “creierul mare”, cortexul – atîta doar că, în acţiunea social-politică-economică, şi chiar în viaţa personală, este dominat de creieraşul acela reptilian.

Nu este, deci, de mirare, că, în spiritul distructiv specific, Băsescu a ieşit la un post de televiziune să afirme că el ştie că, între candidaţii la Preşedinţie, există “ofiţeri sub acoperire” – dar că aceştia nu ar face parte nici din Guvern, nici din Parlament. Adică ar rămîne doar doi: Klaus Iohannis şi Monica Macovei. Care s-au şi repezit să nege că ar fi ofiţeri sub acoperire. Doar nu ar fi fost nebuni să recunoască – dacă ar fi!

Problema, acum, nu este dacă este sau nu este vreun ofiţer sub acoperire sau agent al unei puteri străine candidat la puterea supremă în stat sau la alte funcţii importante. Problema este alta: tocmai Băsescu vine cu “dosarul curat” ca să-i trăznească din ceruri pe bicisnici?! Tocmai el, care a fost, de la şcoala de marinari, turnător la Securitate, iar mai apoi, la Anvers, omul serviciilor secrete?! Nu că aş nega rolul serviciilor secrete – nici măcar “serviciile” pe care le va fi făcut Băsescu Cui? României, SUA, URSS?!! Dar este, vorba, totuşi de obraz.

Dar mi se pare că, pentru majoritatea românilor de azi, “obrazul” este o noţiune necunoscută. Aşa că, ori va fi Băsescu, ori altul, tot fără obraz – nu va conta: important va fi ca orice român să aibă micuţa lui ferestruică spre ticăloşie.