De la tovarăşa Lenuţa, la doamna Viorica

Înainte de ’89 am fost blestemaţi cu tovarăşa Lenuţa, savanta de renume internaţional, despre care nu se prea ştie cum şi unde şi-a ispravit liceul. Dar, cu riscul de-a fi considerat nostalgic, cumva-cumva parcă tot era într-un fel mai bine, căci atît de mult a polimerizat dânsa că de alte tovarăşe a mai rămas doar numele, ce-i drept parcă predestinate. Astfel, astăzi nu se mai cunosc cugetări memorabile ale Alexdandrinei Găinuşe, titulara Ministerului Industriei Uşoare or ale Suzanei Gîdea, care se ocupa de Cultură.
Iată însă că nici după evenimentele din decembrie n-am scăpat. Pe firmamentul politicii româneşti au început să strălucească tot felul de apariţii, prima care îmi vine în minte, dar al cărui nume chiar l-am uitat cu desăvîrşire, fiind doamna – căci am evoluat, şi de la tovarăşe am trecut la doamne – deci doamna care va rămâne în istorie cu fraza rostită în Parlamentul României: “Ciocu’ mic, că acuma noi suntem la putere”.
Şi Andreea Paul, fostă şi Vass, şi-a ocupat un loc în istoria noastră recentă prin declaraţia conform căreia a născut (să-i trăiască!) într-o zi de sîmbătă, pentru ca să poată merge, plină de abnegaţie, lunea la servici, evident undeva tot pe la conducerea ţării.
Nici Doina Pană care conduce Apele şi Pădurile, nu a rămas mai prejos,
propunerea domniei-sale, de a se face o “deducere de TVA” pentru mijloacele de mass-media care prezintă ştiri pozitive fiind, după umila mea părere, insuficient luată în seamă până în prezent.
Un alt exemplu pregnant de elocinţă şi claritate aparţine doamnei Olguţa Vasilescu, acum la Ministerul Muncii: “Eu v-aş ruga să mai puneţi mâna pe o carte de matematică de la clasa a cincea, că văd că unii dintre noi nu înţeleg limba română. La fel am spus şi anul trecut, dar nu aţi fost atenţi. Am explicat clar că dublarea salariilor nu înseamnă automat o creştere cu sută la sută a salariului. La unii dublare poate fi o creştere de zece la sută sau chiar o scădere cu patruzeci la sută, depinde de care parte a diagramei te situezi.” Să observăm că, pe lîngă competenţă, această analiză dă dovadă şi de multă consecvenţă din moment ce a fost rostită în doi ani consecutivi.
Să nu fim nedrepţi şi să încheiem înainte de a aminti, aşa cum se cuvine, şi de actualul prim-ministru, doamna Viorica Dăncilă, pentru care anul 1848 este, probabil, identic cu 1918, iar Câmpia Libertăţii se află nu la Blaj, ci la Alba Iulia. De altfel, reconfigurările geografice par a fi una dintre pasiunile doamnei Dăncilă, care a confundat Podgorica, capitala statului Muntenegru unde se afla în vizită, cu Pristina, capitala statului Kosovo, nerecunoscut încă de România.
Să fie oare vorba despre o premoniţie sau despre o nouă orientare a politicii noastre externe?
Viorel DĂDULESCU