De ce o ducem noi aşa de bine?

RADU VIDA

Să vedem: ce face un vaporean înainte de a atinge ţărmul? Trage o duşcă. Şi după? Ţucsuieşte o damigeană şi pleacă la curve.
A ajuns şi Preşedintele nost’ să dea jos velele şi să pună de un şpriţ. Pe banii echipajului, of course! A invitat 1.400 de convivi şi a făcut, zic, ceea ce ştie el cel mai bine: să dea cep şi noroc cu toţi cei care au venit să-i asculte, pentru ultima oară oficial, behăiturile.

99,9 la sută au fost personaje. Restul… adică procentul acela infim, chelia Preşedintelui şi ţoful americanului. Protocol „O”, ţinute dintre cele mai cu ştaif, fiecare dorind să mototolească basca de marinel pîn’ s-ajungă fes. De … penzionar. Cu această speranţă pe chipuri, gînduri şi simţiri s-a adunat cîtă frunză, fulg şi iarbă înnourată, acolo, în curtea de unde cucuveaua dă, de 25 de ani, ora exactă a României. După un fus orar original şi un meridian, intersectat cu tot felul de interese ale altora, cu cozile de topor de p’acilea.

Toţi cei care şi-au cocoşat spinările pentru „a trăi bine”, după vestita ţîpuritură prezidenţială, s-au înghesuit să mai dea o linsă celui care, de 10 ani, face legea pe corabia în derivă a Ţărişoarei. Trepăduşi, şi căţeluşi, dame goale la … gît, latifundiare (şi nu mă refer la faptul că şezutul s-a dovedit a fi de două ori mai mare decît toată materia cenuşie, adunată într-o urnă a nelegiuirilor de tot felul). Toate şi toţi, desigur, purtînd sub ţîţa stîngă nu numai inima de patriot/oate cu shoppingul făcut la zi, prin cele străinătăţuri, dar şi cu tot felul de decoraţiuni. Spectrul unor generali-locotenenţi, care au… luptat pe frontul nevăzut al balonului rotund, lăsînd victime bugetare pentru gloria… altora; bişniţari, de-şi zic bussines-meni, ciordind din ce facem noi, şi trecîndu-le în proprietate lor privată; magnaţi ai altora, care lasă un spic la buget şi duc spre alte zări întreaga recoltă; vînzători care cumpără şi revînd la bietul băştinaş, înlocuind vestita oglindă cu strălucirea tinichelelor de le zice maşini; dezvoltatori ce au ridicat de la noi, au spus că-i al lor, şi ne-au vîndut gogoşi pe băţ, case descleiate şi blocuri socialiste finisate cu… capitaliste gînduri. Apoi alergăreţi şi profesori de fugă, popi cu crucea strîmbă, amintind de nesperate şi necuvenite ordine în grad de cavaleri, parlamentari loco şi euro. Participanţi. Şi, cu toţii, au băut pe rupte.

Pentru cele fapte!
Nu se cade să muşti mîna care-ţi pune în troacă, aşa că, la trecute fix, goarnă de gonaci a anunţat susur suav la urechiuşa prezidenţială. De după o mustaţă pe blid (ca să nu-i zic „oală”) s-a ridicat imn de slavă către cel cîrmaci, care a ştiut, a dres, a… Da’ ce nu a…?!
Aşa a aflat cel care a mătrăşit „flota” că, pe lîngă că a semănat furtună, a şi cules pămînt mănos, nanashit* pe sol temeinic, făr’ de valuri. Că s-a dublat PIB-ul! Şi că, în ăşti 10 ani de fericire maximă, cel care n-a vrut în ruptul capului (nostru) o bucăţică de uliţă, a asistat, potent, la ctitorirea a 430 km din drăcovenia de autostradă.

Vedeţi de ce o ducem noi aşa de bine?
Glorioasele fapte cu care Preşedintele nost’ se aşează în racla istoriei, spre veşnică pomenire, desigur. Şi nimeni nu-şi va aminti că găozarul-şef a croşetat pulovăr pentru Mihăileanu**, şi funcţie pentru puncţia lu’ Nuţi – File de Poveste din blonda Norvegie…
Urmează übergabe*** şi, poate, joc de glezne după metoda Medvedev-Putin.

* Nana nu ştim unde e, dar „shit” sigur e chestia aia pe care o mestecă serviciile străine, de-i zice în turcă rahat
** Acesta nu este un pamflet, dar aşa a ieşit!
*** Un fel de predare a puterii, da’ mai groasă/germ. orig.