De ce ne ocolesc urmaşii lui bin Laden

Sorin Ovidiu Bălan
Început însângerat de săptămână în Europa. Din nou, teroriştii au semănat groază şi au ucis oameni nevinovaţi. Noi, românii, care nu am avut până acum parte de asemenea acte groaznice, am mai scuipat o dată în sân, ca să ne treacă de sperietură, ne-am făcut o cruce mare, am zis „Tatăl Nostru” şi gata! Ne-am bucurat încă o dată că am scăpat: „Ne-a ferit Dumnezeu”.

Nu ne-am întrebat însă de ce Dumnezeu ne apără pe noi, iar pe nemţi, francezi, englezi, americani, ruşi sau belgieni, nu. Suntem noi mai credincioşi decât ei? Sunt ei mai păcătoşi decât noi? Ţinutul postului la români este mai eficient şi mai apreciat în ceruri decât cel al altor popoare? Evident că nu. Atunci?

Atunci, înseamnă că mai este ceva. Doar cu nădejdea în Dumnezeu, un post şi un scuipat în sân, războiul cu atentatorii este pierdut înainte de a începe. Alături de aceste arme, hai să le spunem, universale, folosite de toate popoarele, noi, românii, mai avem o metodă originală de a ne lupta cu teroriştii. Suntem mai buni şi mult mai eificenţi decât ei.

Să luăm bunăoară, cel mai recent exemplu. Atentatul de la Berlin de luni, tras la indigo cu cel din vară de la Nisa. Un camion condus de terorişti, intrat în mulţimea de oameni. La noi, cu totul altceva. Nu este zi de la Dumnezeu ca un TIR să nu spulbere pe şosele maşini care circulă regulamentar cu oamerni nevinovaţi înăuntru, sau nu doboară câte una sau două case, strivindu-i pe locatari. La care se mai adaugă accidentele zilnice fără TIR-uri, şi ele cu alţi morţi, răniţi şi schilodiţi pe viaţă. Comparaţi numărul de morţi şi de răniţi din atentatele cu camioane şi cu maşini capcană, cu cel din accidentele rutiere de la noi. Vă veţi îngrozi. Cifrele arată că suntem net mai buni ca teroriştii.

Cât despre prăbuşirea clădirilor, ce să mai vorbim. La 11 septembrie, deraj mare şi foarte complicat. Deturnări de avioane, cafteală cu pasagerii, posibilitatea de fi doborât de aviaţia de vânătoare… Iar eficienţa: doar două blocuri turn puse la pământ. Păi să vedeţi la noi. Totul se face în linişte şi fără nici un fel de cheltuială. Clădirile, cu osebire cele istorice, sunt lăsate în paragină. Intemperiile îşi fac mult mai eficient treaba, decât avioanele deturnate. Nu este nevoie decât de un troleu sau un tramvai care să treacă mai cu viteză, ca să pună clădirea jos. Ca să nu mai zic de un cutremur mic, cum sunt cu zecile în fiecare lună, care poate pune la pământ jumătate din Bucureşti. Nu-i aşa că şi la acest capitol, dărâmări de clădiri, suntem mai eficienţi decât teroriştii?

Să încheiem totuşi optimişti, pentru că vin Sărbătorile. În această perioadă, când se taie porcii, daca auziţi cumva o bubuitură, o detunătură, să nu vă speriaţi. Nu sunteţi în pericol. Dar s-ar putea ca un vecin să fi aplicat metoda brevetată anii trecuţi de un gospodar din Vaslui, care, milos, nu a îndrăznit să înjunghie godacul şi s-a decis să-l gazeze. Aşa că i-a băgat pe gât, furtunul de la butelia pregătită să-l pârlească. Porcul a murit, într-adevăr, sufocat de gazul metan, care a rămas în el. Astfel încât, atunci când gospodarul a pus flacăra pe râmător ca să-l pârlească, acesta a explodat. Cu asta sigur i-am bătut net pe terorişti. Mai ales că ăia nu umblă cu porc.

Aşa-i cu nu are rost ca urmaşii lui bin Laden să vine pe la noi? Ne rezolvăm singuri şi cu maşinile intrate în mulţime, şi cu clădirile prăbuşite. Ba mai inventăm şi alte metode care nici măcar nu le dau prin cap.

Crăciun fericit!