Dai în CSAT – dai în Iohannis!…

Ilie Călian

Într-un comunicat de presă, Administraţia Prezidenţială afirmă că CSAT a verificat – la solicitările CSM şi Ministerului de Justiţie – declaraţiile depuse de magistraţi, iar concluzia ar fi că “judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sînt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii” (din România – că doar acestea sînt “instituţiile abilitate” la care s-ar fi putut face verificări). Verificarea aceasta era necesară nu doar pentru că se vorbea mult pe această temă, dar şi pentru că generalul SRI Dumitru Dumbravă făcuse afirmaţia stupefiantă că instanţele de judecată nu doar că sînt “servite” cu informaţii de către SRI, dar instanţele au devenit “cîmp tactic” al serviciilor de informaţii. Adică, pe româneşte, aceste “servicii” influenţează deciziile completelor de judecată, după ce au manevrat copios procurorii.

După cum uşor se poate vedea, răspunsul CSAT, prin Administraţia Prezidenţială, este vag: afirmaţia nu este întărită de precizări referitoare la modul cum s-au făcut verificările, periodele la care se referă şi “serviciile” care au fost cercetate. Tocmai de aceea, judecătoarea Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, s-a declarat nemulţumită de acest comunicat. Mai mult, ea reaminteşte că Preşedinţiei i s-a cerut din partea UNJR să facă publice “deciziile CSAT referitoare la relaţia dintre serviciile secrete ale statului cu Justiţia, precum şi atribuţiile acestor servicii în domeniul combaterii infracţionalităţii, inclusiv în ceea ce priveşte combaterea corupţiei şi lupta împotriva crimei organizate”. Arătînd că Preşedinţia încă nu a răspuns scrisorii UNJR, Dana Gârbovan precizează: “Dacă nu vom primi răspuns nici în următoarele zile, vom lua în considerare posibilitatea acţionării CSAT în judecată”. Aşadar, e de rău: o instanţă de judecată poate îngenunchea CSAT! Dar cum vine asta? Dai în CSAT, dai în Iohannis! Chiar aşa?! Ar fi o premieră în România postdecembristă. Desigur, Iohannis nu e Băsescu, dar totuşi…

De fapt, enervarea judecătorilor este explicabilă din două puncte de vedere. În primul rînd, independenţa Justiţiei faţă de ingerinţe dinafară. Or, este limpede că nu de încercările vreunui şef de partid de a modifica hotărîrile judecătoreşti, pentru a face din negru alb, ori invers – nu de asta se tem judecătorii, ci de posibilitatea ca unii dintre ei să fie “la mîna serviciilor”, care, la rîndul lor, pot fi manevrate politic. Iar de asta nu se îndoieşte nimeni; s-a plîns chiar Băsescu de “nerecunoştinţa” unora şi altora şi de faptul că, după ce el nu mai este preşedintele ţării, SRI (şi, desigur, celelalte) îşi caută alt “stăpîn”. Adică, nu-l durea pe el de independenţa Justiţiei, ci de faptul că nu este el jupînul care foloseşte “serviciile” şi Justiţia.

În al doilea rînd, posibilitatea ca parchetele, judecătoriile şi tribunalele să fie “penetrate” este, de fapt, o ameniţare la persoană. Adică, acei “observatori” ar putea să ţină socoteală de toate potlogăriile şi compromisurile pe care le fac procurorii şi judecătorii, să-i toarne pe aceştia la “servicii”, iar acestea, la rîndul lor, să-i trimită la puşcărie. Deja sînt destule persoane din Justiţie care au ajuns după gratii- şi este posibil să urmeze altele, în funcţie de “graficul” alcătuirii dosarelor de către “servicii”.

De fapt, îngrijorarea UNJR este justificată: nu există niciun motiv să credem că “serviciile” doresc să se sinucidă, mărturisind public că ştiau şi cine sînt aceştia- agenţi sau ofiţeri acoperiţi în Justiţie sau în altă parte. Mai exact, degeaba aceste declaraţii: s-ar putea ca anumite “căpuşe” din justiţie să-şi “dea-n gît” colegii de serviciu (nu de “servicii”). Păi, dacă-i aşa şi dacă unii oameni din Justiţie au motive să se teamă, noi nu sîntem foarte trişti. Altceva ne doare: capacitatea unor “servicii” interne şi externe de a influenţa deciziile completelor de judecată conform unor interese pe care nici măcar judecătorii nu le cunosc…

Cît despre posibilitatea ca justiţia să fie “penetrată” şi de agenţi ai altor “servicii”- nici nu s-a pus problema, deşi este clar că, pe de o parte, chiar “serviciile” româneşti pot fi “căpuşate” de “servicii” străine (prietene sau duşmane- tot un drac, din moment ce pot hotărî ce se întîmplă în România), iar pe de altă parte există aşa-numiţii agenţi de influenţă, unii nici măcar conştienţi că ei, de fapt, sînt aşa ceva, după ce, la felurite cursuri, doctorate, perfecţionări şi traininguri li s-au cam spălat creierii, pentru a li se turna în loc ideile altora.

Însă, deocamdată, în urma avertismentului doamnei judecătoare Dana Gârbovan, observ că UNJR dă în CSAT- dar dă, de fapt, în preşedintele Iohannis, care este şeful CSAT. Or, acesta mai are oarecare probleme cu Justiţia- mărunte, dar, totuşi… Desigur, avem precedentul imunităţii absolute, în faţa Justiţiei, al lui Băsescu. Dar dacă?…