Curînd – noua lege electorală

Ilie Călian

O veste “bună”: gruparea PSD şi “noul” PNL- adică fostul USL, plus PDL de atunci- au ajuns la o înţelegere pe temele principale ale noii legi a alegerilor parlamentare. Întîi şi întîi, se renunţă la aşa-numitul vot uninominal, a cărui aberaţie de fond a condus la supradimensionarea actualului Parlament şi transformarea lui într-un pachiderm cu picioare de gelatină- tocmai bun pentru dorinţa lui Băsescu (şi nu doar a lui!) de a compromite instituţia fundamentală a unui stat democratic. Să fiu mai clar: din punctul de vedere al oricăror forţe care doresc să-şi facă mendrele într-un alt stat, un parlament democratic şi funcţionînd bine este un impediment pentru felurite matrapazlîcuri; o persoană, sau cîteva (de la preşedinte la primul-ministru, de la şefii din Justiţie la cei din “servicii” şi din ministere sau agenţii) pot fi manevrate- dar un întreg parlament e greu de încolonat la comanda te miri cărui sergent ori plutonier de companie. Acelaşi lucru este valabil, desigur, şi pentru anumite forţe interne.

Aşadar, s-a hotărît, în principiu, că noul Parlament va avea 330 de deputaţi, aleşi cu norma de reprezentare de 73.000 de locuitori, (între care 18 vor reprezenta minorităţile naţionale, iar patru vor fi desemnaţi de alegătorii români din străinătate), iar Senatul va avea 134 de membri (unul la 168. 000 de locuitori), doi reprezentînd Diaspora. Vă amintiţi că un referendum din 2009, iniţiat şi condus de Băsescu, cerea parlament unicameral de 300 de membri? Ei bine, acum toate cele trei mari grupări politice de atunci îl refuză, începînd cu unicameralismul şi încheind cu numărul exact de parlamentari.

În privinţa bicameralismului nu mai redeschid discuţia. Dar în privinţa numărului de membri se mai poate discuta. De ce să fie exact 300 de parlamentari, indiferent de numărul populaţiei- sau de numărul cetăţenilor cu drept de vot? (Şi această chestiune se poate discuta: să ne raportăm la toţi cetăţenii, inclusiv minori, sau doar la cei cu drept de vot?!) Şi de ce aceste cifre de reprezentare? Adică, de ce “ajunge” un senator pentru 168.000 de locuitori, dar pentru un deputat trebuie doar 73.000?! Şi de ce minorităţile naţionale pot avea 18 deputaţi, chiar dacă unele nu au 168.000 de membri? Şi de ce acei cetăţeni ar trebui să voteze doar reprezentantii lor şi n-ar putea vota pentru vreun partid politic?! Şi de ce românii din străinătate au această reprezentare? Şi de ce ar avea drept de vot identic şi aceia care şi-au păstrat cetăţenia română, dar n-au nicio treabă cu legile şi bugetul României, cu obligaţiile de fidelitate faţă de România, ca şi aceia care doresc să se întoarcă într-un an sau doi?! Apropo de ei: “noul” PNL a descoperit o “găselniţă” pentru o moţiune de cenzură în legătură cu votul prin corespondenţă- vot care, deocamdată, ridică numeroase semne de întrebare în privinţa posibilităţilor de manipulare şi falsificare efectivă.

Mult mai interesantă mi se pare o discuţie despre aspectele tehnice ale votării în secţiile de vot. Autoritatea Electorală Permanentă s-a gîndit la o “revoluţie tehnică”, pentru a elimina orice şansă de vot multiplu şi de raportare falsă a voturilor. Anume: cetăţeanul va înmîna buletinul sau cartea de identitate unei persoane care-i va testa codul numeric personal într-un aparat, care va fi şi cel care o să valideze votul. Pe tema asta s-a mai discutat. Pe scurt: de ce ar trebui, cum ne anunţă Autoritatea Electorală Permanentă, să fie instruiţi 30.000 de astfel de operatori?

Care oameni sînt şi ei, mai pot greşi cînd tastează cifrele CNP. Nu ar fi mai bine să mergem pînă la capăt şi, dacă tot e să ne cibernetizăm, să operăm cu cititoare de carduri ca acelea din sistemul comercial şi ATM-urile bancare? Adică: introduci într-o fantă cartea de identitate, se scanează CNP-ul, iar cetăţeanul apasă pe un buton sau un ecran unde vede sigla şi numele partidului/ candidatului?! Să nu mi se vorbească din nou despre posibilitatea că te miri ce “jmecheri” să pirateze sistemul şi să falsifice rezultatele. Zeci de mii de case de marcat şi ATM-uri, de la zeci de bănci, nu se încurcă, sistemul funcţionează bine, nu se fură bani din “portofelele electronice”, din conturi bancare, decît extrem de rar- şi, chiar şi atunci, “erorile” se corectează. N-ar fi imposibil acest sistem- trebuie doar voinţă. Cum s-au cheltuit o groază de bani cu cărţile de alegător, absolut inutile, s-ar putea încerca şi asta. Dacă există aşa-zisa voinţă politică…