Cum i-or fi păcălit?

Radu VIDA

Partidele politice ne vorbesc, mai mereu, despre competenţă, cinste, interes naţional… Iar cînd îi iei la purecat, constaţi că fac exact invers decît propovăduiesc. Fac ce face popa, după… ţîpuritură. Nu ceea ce spune. Învăţătura despre viaţa pămîntească.

Competenţa…
Îmi bat gura de ani de zile că, într-un partid cu pretenţii, se cuvine să fie înrolaţi oameni de calitate. Politică, în primul rînd. Cu serioase cunoştinţe în ceea ce priveşte acest domeniu important al activităţii umane. Electoratul vrea şi el să delege puterea unor oameni care se pricep. Care ştiu. Şi care nu ezită să facă în aşa fel încît încrederea acordată să fie răsplătită. Politiceşte, desigur. Partidele, însă, se întrec, parcă, în a vîrî în rîndurile lor oameni care, urechişti fiind, nu pot să se ridice la nivelul cerut de o politică serioasă.

Oameni cu faimă.
Asta înţeleg prin „competenţă” cei care vor să cîştige alegerile şi să-şi facă făcutele, cum se zice. Iar pentru asta aruncă în oala cea mare a manipulării o serie de ingrediente – doar, doar…

Vi-l amintiţi pe Dem Rădulescu? Ei, bine – marele actor a fost pus să recite o poezie patriotică. N-a vrut, dar aşa erau vremurile. Şi a acceptat. Omul şi-a luat rolul în serios şi, zău, a recitat din suflet. Cu tragere de inimă. Cu înflăcărare, chiar. Numai că cenzura n-a dat drumul materialului. Se pare că oamenii lui Dulea s-au prăpădit de rîs, cînd i-au auzit Bibanului inflexiunile vocii. Mare talent!

Dar politichie…
Acu’ vine Vasile Muraru (student la IATC, clasa Dem Rădulescu) să facă politichie. La UNPR. Sigur că generalul cu stele pe izme (Gabriel Oprea) trîmbiţează că partidul e deschis, că interesul naţional bla, bla, bla… Dar nu-i scena potrivită. 30 de ani cu Nae Lăzărescu ne-au făcut să ne udăm textilele. Iar la alegeri vom rîde şi cu Alexandru Arşinel. Nici pe ăsta nu stau rufele în regulă. Şi, prin asta, ne face viaţa mai frumoasă. Făr’ de riduri. Rîzînd cu gura pînă dincolo de urechi. Are omul terenuri nenumărate la Dolhasca şi Constanţa, 4 case de vacanţă şi apartamente prin Bucureşti şi Sinaia, are bani în conturi de euro, dolari şi lei. Are…, dar ce nu are?! Şi, cu toate astea, l-au păcălit. Dom’director de la Teatrul de estradă „Constantin Tănase” lingînd blide la şefii de partid! Avînd sarcină s-o coopteze şi pe Stela Popescu.

Asta i-a trebuit? Asta are.
Nu e problemă cu doctrina. Nici membrii de partid cu ştate nu ştiu ce-i aia. Căci, înafară de „Interes naţional” şi „’Trăiţi”, nu prea trebuie să ştii nimic. Atîta doar că, la o vreme, rîsul piere de pe faţa alegătorului. Pentru că acesta e dispus să se distreze, să facă mişto, să se behăie pînă la uitare de sine, acolo, la televizor, pe scenă, la film. Nu şi cînd, prin prezenţa lor, se fac şi se desfac destine. Se fac şi se desfac nevoi ale ţării, ale Europei, ale lumii!
De fapt: nu-s cei mai răi dintre cei răi! Cu mîna pe inimă. Am avut în Parlament şi beţivi, şi decrepiţi, şi maniaci sado-maso, şi… Dumnezeu de i-o fi ştiind!

Sigur, nici alegătorul nu-i mai presus decît cel care se prăvăleşte peste moaştele Cuvioasei Parascheva. Dar nu-i bine de forţat nota. Viaţa cerne. Şi, credeţi-mă, au început să piară de la urne tipii care au alte preocupări decît cele legate de conducerea politică a ţării. Şi ăştia nu-s cei care se tînguie pe la diferite racle. Şi nu le arde de rîs. Nici de cîntat. Nici de fugit. Aşa că partidele ar trebui să fie mai atente pe cine promovează. Nu-i vorbă, se pot înscrie tot felul de indivizi, dar nu cu toţi trebuie să se lăudăm.
Că nu dă bine.