„Cum curăţăm România?”

RADU VIDA

Am „furat” titlul editorialului de astăzi de la o conferinţă, organizată la Bucureşti, unde sînt antrenate autorităţi, companii direct implicate în protecţia mediului şi organizaţii ale cetăţenilor. În ştirea difuzată de agenţiile de presă se spune doar că România este pe ultimul loc în ceea ce priveşte selectarea deşeurilor. Punct.

Să analizăm puţin această afirmaţie.
Fără să generalizăm şi nedorind să jignim pe nimeni, trebuie spus că nu sîntem printre cei care excelează în ceea ce priveşte curăţenia. Începînd de la mărunta neglijenţă de a arunca chiştoacele de ţigări pe jos, şi pînă la intenţionata azvîrlire a unor pachete de gunoaie din maşini sau de la etajele superioare ale blocurilor, cetăţenii nu prea au grija salubrizării mediului înconjurător. Ba, mai mult, ineficienta organizare a transportului deşeurilor face ca resturile de la demolări şi construcţii să ajungă în…peisajul de la marginea oraşelor, în rîurile şi lacurile patriei.

Colectarea selectivă…
Sigur că şi aici am preluat sau, mai bine zis, am imitat, fără adaptarea la condiţiile specifice de la noi, un model funcţional în alte state. Ce a ieşit?
O totală brambureală. În statele occidentale, locuinţele familiale permit selectarea selectivă a gunoiului, lăzile pentru acestea avînd culori distincte, iar regula e respectată cu stricteţe. Există, să recunoaştem, condiţii pentru o asemenea colectare. La noi, gospodăriile ţărăneşti nu au asemenea… apăsări, iar gunoiul este de cele mai mult ori disipat în cele zări. Nimeni sau aproape nimeni nu aşteaptă pînă la venirea maşinilor colectoare (în cel mai bun caz, odată pe săptămînă), iar oamenii îşi… rezolvă problemele ca acum două mii de ani.

Şi încercarea din marile aglomerări urbane a eşuat. Asta, pentru că simpla copiere a unor modele nu se potriveşte socoteala de acasă cu… ştiţi dumneavoastră, situaţia din tîrg. În marile oraşe occidentale nu se face colectare selectivă. Nu se poate! Oamenii stau (ca şi la noi) în clădiri cu mai multe etaje, ceea ce nu permite scoaterea gunoiului în curte şi stocarea lui pînă cînd vin gunoierii. Aşa că, în afară de cazurile izolate şi de containere puse special pentru produse specifice (electronice, electrocasnice etc.), gunoiul se aruncă la tomberoane. Selecţia se face în punctele de recuperare şi reciclare a gunoiului. Reciclarea? La noi lipseşte cu desăvîrşire. Iar acolo unde mai există… urme vagi ale unei asemenea activităţi, preocuparea este minimă, utilajele proaste şi nu satisfac nici pe departe necesităţile.

Aşadar:
Nu ştiu ce se va discuta la conferinţa amintită. E nevoie, însă, ca educaţia să-şi intensifice acţiunile şi, în primul rînd, să păstrăm „curăţenia”. Să nu aruncăm nimic la întîmplare. Nicăieri! Echipele de voluntari, care opintesc în fiecare primăvară şi toamnă să rînească după indivizi certaţi cu bunul simţ şi legea, nu sînt sclavii noştri, ai celor care, făr’ de jenă, infestăm locuri, de multe ori, de o frumuseţe naturală izbitoare. Apoi, firesc, să investim în utilaje care să facă posibilă reciclarea, chiar selectată, a resturilor din gospodărie. Şi, nu în ultimul rînd, e nevoie de o mai severă legislaţie în ceea ce priveşte adunarea resturilor menajere de la sate. Să sancţionăm drastic orice tentativă de deteriorare a mediului în care trăim! Noi şi semenii noştri. Căci, se ştie, una din consecinţele urmăririi şi amendării fără milă a unor gesturi deplasate este păstrarea ordinii şi în ceea ce priveşte curăţenia.
La noi şi aiurea.