Cu spatele la oglindă

Este ceva patetic în furia pașnică a bătrînilor înhămați la gențile pe roți, cu care cară roadele verii spre cămările blindate, de unde iarna se poate înfrunta în alt fel.

NU AM VĂZUT, DE DOUĂ SĂPTĂMÎNI ÎNCOACE, NICIUN TÂNĂR, SĂ TRAGĂ DUPĂ EL O TROȘCOLETĂ LEGUMICOLĂ!

Înseamnă și asta ceva, ne spune altceva, deja știut, despre creșterea distanței dintre părinți și copii. Pînă pe la 5-6 ani, bunicii potrivesc nepoților aripile, după aceea rămîne un pustiu în jurul lor, năpădit de ierburile înalte ale amintirilor.

Copiii nu mai apucă la vreo vizită, rezolvă dragostea pentru genitori, cu telefonul. Nepoții mai vin, trimiși, la ceas aniversar, se înfruptă din bunătățile pregătite toată noaptea de bunica, laudă minunea aia de castraveți murați, zacusca, dar uită să zică „la mulți ani”, sau măcar să întrebe de sănătate.

Probabil, după această generație de bătrâni, cărători de sacoșe pe roți, va dispărea și obiceiul pusului pe iarnă.

Toate se cumpără astăzi, mai puțin dragostea…

*

Când mi se spune „arăți bine!” cred că se face referire la capacitatea degetului arătător de a se comporta decent și util.

Un compliment, la fel de imbecil și nesincer: „dragul meu, dar întinerești!”

Știu, fățarnicule, să mă vezi cu ce mișcări adolescentine încerc vreo 5 minute să bag două lemne cu degete în niște papuci, care pur și simplu se mișcă la cea mai mică atingere, să fii de față cînd iarăși mă speriu de gutuia aia cu ochii beliți, din oglindă.

Da, mă, fariseule întineresc într-un zgomot discret de oase și oscioare, care își ocupă locul după o vreme, să vezi număr de gimnastică tibetană la rezolvarea complicatei operații participative de făcut nodurile la șireturi.

Glumesc, nimic din toate astea, de aia port pantofi fără șireturi și folosesc o limbă de pantofi care îmi vine aproape de umăr. Aș putea să recreez milităria, „la umărrr arm”!, cu pașnica încălțătoare.

Când întineresc, pe bune? Când cu o cafeluță deco lângă mine, încep să scriu pentru tineri și pentru cei topiți de viață, despre viață, și musai despre fariseism și ipocrizie.

Când aud cuvintele mele chichotind, râzând, atunci știu că e vremea să mă bucur de izbândă, și nici nu îmi mai este teamă de gutuia aceea, iar în 9 septembrie mă pregătesc să mă duc din nou la școală. De ce?

Fiindcă, încă nu știu cine sunt…

Cornel UDREA