Cu gândul la alegeri şi cu bale după euro pierduţi

Scena politică românească este, fără exagerare, fascinantă. Zi de zi ne este dat să ascultăm din partea celor mai mult sau mai puţin cunoscători, “n” scenarii post 16 mai, plus alte şi alte lucruri, mai toate demne de o posibilă carte, “Din noile basme ale politicienilor şi nu numai”.
Le urmăresc apariţiile cu interes, am şi de ce, ajungând la concluzii deloc favorabile guvernanţilor în primul rând. Să mă explic…
Primele două persoane importante din stat, nu mai are rost să le numesc, au de mai bine de două săptămâni, acelaşi discurs sec, cuvinte goale ce din coadă au să sune şi au să sune şi în săptămânile următoare. Este o împietate să vorbeşti în aceste zile pandemice de alegeri, fie ele locale sau guvernamentale. Românii nu au timp de prostii, în condiţii în care infecţia Covid 19 este încă un subiect fierbinte. Este nepotrivit să abordezi un subiect deocamdată, fără şanse de finalizări pe termen mediu sau chiar lung. O altă temă preferată a celor doi, este fără îndoială ura viscerală împotriva PSD-ului, o luptă la baionete, război ce nu se va încheia niciodată. Să le spunem guvernanţilor că nu au motive să fie supăraţi, nici PSD-ul şi nici PNL-ul nu s-au distins şi nici nu se disting prin ceva anume. E uşor însă să arunci vina pe umerii altuia, mai ales când nici tu nu ai merite.
Discursurile celor doi se cramponează de câteva zile încoace, asupra deciziei dee neconstituţionalitate a amenzilor, poziţie fermă a CCR, mai ales că peste 200 000 de amenzi nu sunt încadrate corect. Supărarea este mare în tabăra liberalilor, văduviţi brusc şi pe neaşteptate, de o importantă sumă în valută, sumă care, odată plătită, nu are încă nicio destinaţie anume. Că nu vor vor fi plătite toate cele 130 de milioane de euro este sigur. Pentru că oamenii se vor adresa instanţelor, aşa că se va ajunge pentru sezonul toamnă-iarnă, la o încărcare a instanţelor şi cu aceste tipuri de procese, de parcă nu ar exista şi alte speţe. Iar cei care vor pierde, nu vor fi mulţi, se vor adresa, acolo unde se adresează toţi, la CEDO. Alte procese, alte pierderi însemnate, şi pentru liberali (asta oricum contează prea puţin), şi pentru România (să nu uităm un lucru, România pierde procese la CEDO pe bandă rulantă! Şi va mai pierde). Se impune o subliniere. Mai rămân cca 100 000 de amenzi valabile, ele trebuie menţinute, fiind vorba despre persoane certate cu legea nu de azi, nici de ieri.
Din discursurile celor doi oameni de stat, lipsesc multe, foarte multe teme. Nu auzim nimic despre luptele de stradă ale interlopilor/clanurilor cu poliţia şi jandarmeria română. Sunt clanuri care au adus două nume noi, Ploieştiul a devenit “Palermo al României”, în timp ce Timişoara este mai nou cunoscută drept “Sicilia României”. Cu un an înainte de activităţile onorantului statut de Capitală Culturală Europeană. Clanurile fac legea în Timişoara, încercaţi să vă faceţi o idee asupra Timişoarei în 2021. Clanurile şi-au făcut glasul auzit la Baia Mare, la Arad, la Bucureşti sunt ceva intrat în cotidian, apoi la Craiova, la Ploieşti, la Ţăndărei, Săcele, soldate cu victime şi chiar morţi. Dar cei doi mari oameni de stat nu sunt interesaţi de aceste bătăi de stradă. Mai departe, nu auzim nimic despre sărăcia din ţară, despre defrişări, despre învăţământul românesc aflat într-o stare jalnică, despre necesitatea ridicării unui spital nou…Continuă însă, la scară la fel de mare, exportul românilor peste hotare, acolo unde sunt şi nu batjocoriţi, în funcţie de tarlaua pe care ajung. Nu ni se mai spune nimic despre exportul de lemn, despre cel de grâne (e drept, stopat deocamdată, dar cu şanse de repornire), după cum nu ni se mai spune nimic despre faptul că România nu mai are de la cine să se împrumute. Am ajuns la acel plafon la care nicio bancă nu mai este interesată de România, ţară cu o datorie externă pe care o vor plăti, dacă o vor plăti, următoarele 15, 20 de generaţii.
În fine, sunt interesante discursurile celor doi plus încă o persoană importantă, din alte motive. Toţi trei au păreri diferite, total diferite şi asupra stării post 16 mai, şi asupra economiei, şi asupra vieţii de zi cu zi. Semn că nici între ei nu este o concordanţă, unitate şi coerenţă ideatică, dovadă clară că nu au niciun plan pus la punct. Totul este pe pilot automat, de la o zi la alta. Grija pentru cetăţeni este pentru ei, pur teoretică. Practica ne demonstrează în aceste zile, cu totul altceva.